Artişti din Timişoara, Lugoj, Bucureşti sau Bacău „au coborât din înaltul muntelui, de la Colibiţa, pentru a asista la Bistriţa la un eveniment cu totul deosebit, aşteptat de aproape 10 ani. Este impresionant prin dimensiuni, prin tehnică şi mesaj...”, a recunoscut Marcel Lupşe.
„Este o expoziţie impresionantă prin dimensiuni, prin tehnică şi mesaj, este o expoziţie de înaltă ţinută artistică”, a remarcat în deschidere pictorul Marcel Lupşe, mulţumind oaspeţilor artişti din Timişoara, Lugoj, Bucureşti sau Bacău care „au coborât din înaltul muntelui, de la Colibiţa”, unde se desfăşoară în aceste zile o tabără de pictură organizată de Centrul Judeţean pentru Cultură, pentru a lua parte la expoziţia realizată de cuplul de artişti Mircea Roman (sculptor) şi Florentina Voichi (pictor).
Gavril Ţărmure, managerul Centrului Judeţean pentru Cultură a povestit în câteva cuvinte despre simpozionul internaţional de pictură coordonat de pictorii Marcel Lupşe şi Miron Duca, la Colibiţa, pe toată durata lunii iulie, în cadrul căruia artişti foarte importanţi din România, Franţa sau Chile au parte de discuţii, dispute sau schimburi de experienţă.
Criticul Oliv Mircea a subliniat că aşteaptă organizarea unei asemenea expoziţii de aproape 10 ani. Iar dacă bistriţenii au mai avut ocazia să admire lucrări ale sculptorului Mircea Roman – Florentina Voichi este o mare descoperire pentru publicul de aici.
„Este atentă la muzică, la literatură, la filosofie, la jocurile estetice, coregrafia ei spirituală e legată de toate gesturile majore ale Renaşterii. Aşa se întâmplă că extrema ei prezenţă în cultura vizuală românească începe cu o carte (Cartea Pictorei, Editura Vinea), despre care ai putea crede că e o carte de literatură, sau, privită dintr-un alt unghi, de estetică. Este, în orice caz, o hermeneutică adâncă a actului privirii, care conţine povestiri, texte hermeneutice, comentarii estetice şi artistice legate de reperele pe care autoarea ,dar şi fiecare dintre noi ar trebui să le avem, atunci când ne credem în interiorul mişcării artistice...”, a precizat criticul Oliv Mircea, care consideră că pe cei doi artişti îi uneşte, în primul rând o atentă privire spre trecut – către trecutul egiptean (în cazul lui Mircea Roman), sau către trecutul renascentist, în cazul Florentinei Voichi.