Bistriţenii care au vrut să asiste la spumoasa şi excepţionala comedie „TOC TOC”, în a doua seară a inaugurării Palatului Culturii, au fost nevoiţi să înghită în sec din nou, deşi au respectat cerinţa organizatorilor şi s-au prezentat la Palat cu o oră înainte de începerea spectacolului.

Numai că au avut de-a face cu o neplăcută surpriză: aceea de a găsi din nou uşile închise, deşi trecuseră abia 10 minute peste ora 17: „Am sosit aici la 17:10, uşile erau deja închise, cică se ocupaseră toate locurile, dar între timp au tot venit politicieni care au intrat prin uşa din dos… Şi pe preşedintele Consiliului Judeţean l-am văzut, a intrat pe uşa aceea laterală, pe la 17.30. Şi prefectul a venit la 17:50 şi a intrat! Şi cu noi cum rămâne? Ne milogim aici la intrare pentru o piesă de teatru? Am auzit că în realitate uşile s-au deschis pe la 16.30…”, a protestat un bistriţean, supărat că nu a reuşit să prindă un loc în sală.

Bistriţeanul a comentat dezamăgit şi faptul că cei de la SVSU au ajuns să păzească intrările. „E o situaţie de urgenţă…?! Nu, este o situaţie degradantă şi umilitoare… Azi-mâine o să-i aducă pe pompieri să păzească sălile de spectacol…!”

În afara acestor nefericite aspecte organizatorice – bistriţenilor nu le rămâne decât să înveţe o lecţie (usturătoare?), dar bine-venită: dragostea pentru cultură înseamnă şi sacrificii, deci pentru a asista la un spectacol excepţional nu au decât să se învoiască de la serviciu cu 3, 4 ore mai devreme, şi – dacă este nevoie – să se prezinte la intrare chiar de pe la prânz...

În rest, seara a decurs admirabil: sutele de bistriţeni norocoşi au aşteptat mai bine de o oră în sala de festivităţi, mândri de locul ocupat, ascultând Anotimpurile lui Vivaldi în surdină de câteva ori, bârfind, povestind sau socializând pur şi simplu.

Managerul Palatului, prof. dr. Dorel Cosma a rostit pe scenă câteva cuvinte de bun venit, a anunţat publicul că cel târziu până în toamnă la Palatul Culturii va exista prima trupă de actori profesionişti din istoria Bistriţei şi a mulţumit celor prezenţi că celebrează alături de organizatori dragostea pentru cultură.

Comedia a început cu un „avertisment” – bistriţenii fiind invitaţi de o voce din play off să-şi închidă telefoanele mobile şi să asiste la o secvenţă de terapie în grup. Dacă vă regăsiţi între personaje – este o pură întâmplare. Sau poate că nu – a comentat, cu mult umor, povestitoarea.

Şi într-adevăr - bistriţenii, inclusiv invitaţii de onoare din primele rânduri - au râs copios, s-au distrat de limbajul colorat, au aplaudat la scenă deschisă, s-au simţit bine, unii probabil s-au şi recunoscut şi identificat cu personajele de pe scenă – bine construite şi excelent interpretate – şi toată lumea a aplaudat furtunos minute în şir la finalul unei seri excepţionale:

TOC TOC este un spectacol uşor ieşit din tiparele clasice, o comedie bulevardieră de excepţie în care avem de-a face cu 7 personaje, 7 manii compulsive (Tulburari Obsesiv Compulsive – TOC) şi un cabinet medical în care provocările, luptele şi dezacordurile între pacienţi se succed în ritm alert şi cu precizie de ceasornic.

Spectatorii au aflat, cu această ocazie ce legatură poate exista între o laborantă maniacă a curăţeniei (Andreea Samson), un taximetrist obsedat de calcule (Andrei Duban), un tânăr care se deplasează sărind de pe o piesă de mobilier pe alta, obsedat de simetrie (Andrei Mateiu), o habotnică înzestrată cu mania verificărilor (Monica Ciuta), o tânără care repetă fiecare frază de două ori (Doina Antohi) şi un individ care are ieşiri verbale injurioase şi gesturi deocheate involuntare (Mihai Gruia Sandu).