Programul de sărbătoare a început la Mănăstirea Nuşeni încă de ieri seară, cu o slujbă religioasă de priveghere cu litie, aşa cum cere rânduiala, iar în această dimineaţă de la ora 7:30 a avut loc Slujba Sfântului Maslu, fiind citit apoi şi Acatistul Sfântului Ilie.

Puţin după ora 9:00, la Mănăstirea Nuşeni a fost întâmpinat Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului - ÎPS Andrei, care a oficiat Sfânta Liturghie, în altarul de vară amenajat în curtea mănăstirii, rostind şi un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi la sărbătoarea hramului şi amintind că „rugăciunea puternică a Sfântului Prooroc Ilie a fost eficientă. Şi dacă şi noi vom şti să facem rugăciuni puternice şi cu credinţă – şi rugăciunile noastre vor fi ascultate de Dumnezeu...”

Stareţul mănăstirii, Părintele Paisie a mulţumit celor care au ajutat la terminarea bisericii din curtea mănăstirii, invitându-i pe toţi cei prezenţi la sfinţirea acesteia, anul viitor, remarcând, între altele, şi „marea tulburare” care bântuie în aceste zile prin Biserică şi amintind câteva din cuvintele Sfântului Ioan Iacov Românul (unul dintre vrednicii apărători ai Ortodoxiei care a trăit până după al Doilea Război Mondial) - cel care argumenta că „în vremurile acestea de înţepenire duhovnicească şi de nepăsare generală, Sfânta noastră Biserică de Răsărit, aşa prigonită şi sărăcită cum este ea, totuşi în această biserică nu încetează a se revărsa darul Duhului Sfânt, asupra ei şi asupra celor bine-credincioşi. Câtă vreme Sfânta Lumină se pogoară în biserica noastră, câtă vreme în Sfânta Biserică Ortodoxă odrăslesc Sfinţii – Dumnezeu este cu noi...”

Ca în fiecare an, pe 20 iulie, Mănăstirea din Nuşeni şi-a deschis porţile primind mii de credincioşi din întreaga ţară pentru a-l prăznui pe Sfântul Ilie – cinstit de creştini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă.

A trăit cu peste 800 de ani înainte de întruparea Mântuitorului şi se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii: este singurul prooroc din Vechiul Testament a cărui zi de prăznuire este trecută cu roșu în calendarul bisericesc.

Sfântul Ilie a devenit în mitologia populară un personaj aparte, cu o poveste diferită de cea propovăduită de creștinism şi pe care Dumnezeu l-a ridicat la ceruri, l-a așezat printre sfinți și i-a dăruit un car de foc tras de 4 cai înaripați și un bici de foc cu care să facă prăpăd printre draci.

Împins de o ură năvalnică față de creaturile întunericului și stăpânit de o uriașă putere, Sfântul Ilie a devenit spaima tuturor diavolilor. Bătrânii mai superstițioși din fire sunt convinși că nu e bine să pornești la drum într-o asemenea zi și că, dacă stai sub carpeni, ai șanse să fii trăznit de Sfântul Ilie care-i ţinteşte pe dracii atrași de acești pomi.

Pentru a se adăposti de biciul de foc al Sfântului Ilie, diavolii se pitesc pe pământ, sub streșinele caselor, în copaci, în turlele bisericilor sau în trupurile animalelor. Deci nu e voie să lași afară animale, mai ales câini, pisici și capre.

Dacă se nimerește un 20 iulie cu furtună – geamurile și ușile casei trebuie să fie bine închise, ca nu cumva să se strecoare în casă vreun drac fugărit de Sfântul Ilie. 

În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor”. Datina este împlinită de bărbaţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, iar la masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă.

Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţii pasionaţi să fure mierea de mană.

Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor, așa că pe 20 iulie ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul – socotit o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală.