Copiii trebuie lăsaţi să se murdărească, nu putem să pictăm fără să ne murdărim, Picasso spunea că toată viaţa lui a încercat să înveţe să picteze ca şi marii maeştri, dar nu a reuşit niciodată să înveţe să picteze ca un copil – a povestit Diana Morar, profesor la Palatul Copiilor, în cadrul unei conferinţe despre educaţia outdoor.
Sala de conferinţe a Inspectoratului Şcolar Bistriţa-Năsăud a găzduit zilele trecute conferinţa educaţională cu tema „Educaţia outdoor – o necesitate sau o provocare?” – una dintre activităţile unui proiect derulat de Grădiniţa „Căsuţa cu Poveşti” din Bistriţa, de ISJ şi Casa Corpului Didactic Bistriţa-Năsăud.
Proiectul a fost cofinanţat de Consiliul Judeţean şi a presupus prezentări din partea unor cadre didactice, o lansare de carte, momente artistice şi vernisajul expoziţiei „Emoţie şi culoare” despre care a vorbit Diana Morar, profesoară de pictură la Palatul Copiilor.
Zeci de educatoare şi părinţi au asistat şi aplaudat emoţionaţi un mini-spectacol de colinde, susţinut de Sorin şi Sorina Găzdac, acompaniaţi de un grup de colindători ai grădiniţei, urmărind şi formaţiile de dansuri medievale şi dansuri populare româneşti care îşi desfăşoară activitatea în Grădiniţa „Căsuţa cu Poveşti”.
Proiectul judeţean cu titlul „Educaţie Outdoor” şi-a propus aprofundarea temei naționale de studiu propusă de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice pentru anul școlar 2015/2016, temă care s-a dezvoltat și în județul Bistrița Năsăud sub coordonarea Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud.
S-a urmărit, ca şi obiectiv general – stimularea preşcolarilor, a părinților și a cadrelor didactice în a desfăşura activităţi educative şi creative în natură, precum şi utilizarea mediului natural în activitatea didactică.
Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare, într-o societate în care copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, de la cele mai fragede vârste, educația trebuie să se orienteze din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură.
După secole în care toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă.