S-a încheiat ieri, la Sinagogă, încă o ediţie Poezia e la Bistriţa – cu un concert de excepţie susţinut de formaţia ArgEnTango, după ce duminică în jurul prânzului – terasa Restaurantului Rapsodia a găzduit o dezbatere-dialog despre editurile și revistele de poezie contemporană.

Moderatori au fost Marin Mălaicu-Hondrari şi Dan Coman, printre cei mai convingători şi surprinzători fiind trei tineri redactori ai revistei Alecart – parte a proiectului ALECART care a apărut în urma parteneriatului a două dintre cele mai bine cotate colegii din Iaşi (Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” și Colegiul Naţional Iaşi), cărora li s-a alăturat ulterior Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava.

Revista „Alecart” a fost înființată în 2008, apare semestrial la Iași, este realizată de elevi și conține texte semnate de elevi, absolvenți și personalități din diverse domenii. Trei dintre elevele care semnează în revista Alecart (Anastasia Fuioagă, Viviana Gheorghian şi Ioana Tătăruşanu), însoţite de profesorii Nicoleta şi Emil Munteanu au fost prezenţi ieri la dezbaterea desfăşurată la Rapsodia, povestind despre experienţa Alecart, dar şi despre ce anume au învăţat la Bistriţa.

La dezbaterea organizată în parteneriat cu Centrul Europe Direct Bistrița au mai participat Alexandra Florescu, amintind despre colecţiile Editurii Nemira, Alexandru Uiuiu care a conturat în câteva cuvinte redacţia revistei Infinitezimal (realizată de scriitori din Bistriţa şi Bucureşti), Cezar Gheorghe şi Emanuela Ignăţoiu care au povestit despre Romanian Literature Now, un hub cultural care îşi propune să centralizeze informaţii despre literatura contemporană, dar şi să organizeze evenimente (cum a fost şi Festivalul Internaţional de Lectură şi Literatură de la Bistriţa).

Şi poeţii Arian Leka şi Gökçenur Çelebioğlu au povestit despre piaţa editorială din Albania şi Turcia, dificultăţile unor asemenea proiecte editoriale, problemele legate de distribuţia cărţilor, plata pentru vânzarea acestora sau apariţiile unor reviste precum Haemus sau Poeteka.

„Am vrut întotdeauna ca evenimentele create de noi să se constituie în mici modele culturale, dacă se poate, încercând să nu părem didacticişti. Am urmărit, în ceea ce facem aici, să limpezim cumva lucrurile, pentru că am obosit de atâta exces de publicitate a non-valorii, a prostiei, a prostului gust... Chiar dacă suntem consideraţi total necomerciali şi demodaţi, am vrut să ne menţinem în această postură. Pentru că asta e important: să poţi să spui şi lucruri simple şi limpezi...”, a remarcat în încheiere Gavril Ţărmure, director al festivalului şi manager al Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.

Ultimul „capitol” al festivalului a fot „scris” la Sinagogă, acolo unde Analia Selis a avut grijă să traducă muzical şi sfâşietor poezia tangoului argentinian autentic, acompaniată de Răzvan Suma (violoncel), Mariano Castro (pian), Omar Massa (bandoneon) şi Rafael Butaru (vioară).