Pentru că Thomas Mann nu a mai reuşit să ajungă la Bistriţa – din raţiuni obiective, desigur – şi pentru că o parte dintre elevii care au participat azi la proba scrisă a Olimpiadei Naţionale „Lectura ca Abilitate de Viaţă” au primit şi un subiect din Pelinul Negru scris de Ioana Nicolaie originară din Sîngeorz-Băi – ei au avut parte azi de o întâlnire surpriză.

Autoarea însăşi a participat la o discuţie liberă, la Sinagogă, alături de concurenţi şi de moderatorii Dan Coman şi Marin Mălaicu Hondrari, recunoscând că este extraordinar de fericită de fiecare dată când vine la Bistriţa:„Pentru că aici există instituţii culturale de o forţă fantastică, aşa cum nu sunt multe în ţară. Am fost de-a lungul şi de-a latul ţării şi nu am mai văzut aşa ceva... Omul sfinţeşte locul, într-adevăr... Sinagoga, evenimentele culturale care se întâmplă aici, Festivalul Poezia e la Bistriţa – care are loc aici vara, la care ar merita să veniţi ca într-un pelerinaj artistic, aşa cum se practică în multe locuri din lume, pentru că sunt invitaţi aici la Bistriţa cei mai buni poeţi... Nu ştiu cum, dar performanţa este la ea acasă aici...”, a subliniat scriitoarea Ioana Nicolaie.

A fost o întâlnire memorabilă în care tinerii concurenţi au fost invitaţi să-şi închipuie oraşul locuit de scriitori contemporani, s-a povestit despre muzică, hip-hop, manele, versurile din muzica românească, scriitori care merită citiţi şi învăţaţi pe de rost, exerciţii de imaginaţie, jocuri de rol sau lecturi care merită parcurse.

Autoarea a povestit şi despre proaspătul roman – Pelinul Negru – apărut acum trei săptămâni, la Humanitas – o tulburătoare poveste spusă de o fetiţă care resimte efectele dramatice ale tragediei de la Cernobîl, despre cum a ajuns la acest titlu şi în ce măsură a suferit direct de pe urma exploziei radioactive din aprilie '86.

„Cernobîl înseamnă «pelinul negru» sau «iarba neagră», căci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decât într-o zonă a negrului, a amărăciunii. Am scris Pelinul negru şi ca o formă de revoltă, deşi mărturisesc că n-a fost uşor să plonjez în dramă şi să o deşir scriitoriceşte. Am copilărit, fără nici cea mai mică bănuială, într-un loc contaminat radioactiv. Abia când am început să simt pe propria-mi piele urmările, am înţeles cât de acută era grozăvia, şi câțiva ani m-am întrebat continuu cine e de vină, de ce nu răspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum există atâtea victime subînţelese, care n-au deloc glas. Nu mi-am putut răspunde altfel decât scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetiţe născute la câteva luni după dezastru a cărei existenţă e ca o frânghie care, pe măsură ce calci, se tot subţiază, până devine o sforicică ce sfârşeşte, inevitabil, prin a se rupe. Iar căderea nu înseamnă strivirea pur şi simplu de asfalt, ci scufundarea din uman în subuman...”, afirma Ioana Nicolaie despre această carte.

Ioana Nicolaie, născută în Sângeorz-Băi (Bistriţa-Năsăud), a publicat mai multe volume de versuri („Poză retuşată”, „Nordul”, „Credinţa”, „Cenotaf”, „Autoimun” – desemnat de USR „Cartea Anului” 2013), antologia Lomografii, două romane („Cerul din burtă”, „O pasăre pe sîrmă”) şi literatură pentru copii („Aventurile lui Arik”, „Arik şi mercenarii” şi „Ferbonia”). A fost nominalizată la premii naţionale şi internaţionale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul „Nordul” a apărut în germană, în 2008, „Cerul din burtă” a fost publicat în 2013 în suedeză şi, în 2014, în bulgară, iar „O pasăre pe sârmă” se traduce în sârbă. „Autoimun” a apărut în bulgară în 2016.