Nu te căsătorea preotul dacă nu plantai înainte de nuntă, alături de perechea ta, un cireș. Aceasta era una dintre regulile peste care nu se trecea acum 50-100 de ani. Se întâlnea în Cireșoaia, o micuță localitate de lângă Beclean ce nu numără mai mult de 2000 de suflete.

De ce întâlnim o regulă ce pare la prima privire aberantă într-o localitate uitată de civilizație din Bistrița-Năsăud? Regula este dovada vie a legăturii strânse pe care Cireșoaia o are cu fructele care i-au dat numele.

Încă din 1800, cireșele pun pâinea pe masa locuitorilor micuței comunități. Livezile de cireș se întind pe nu mai puțin de 300 de hectare de teren. Acestea adăpostesc aproape 50 de soiuri diferite de cireșe. Așa se face că Cireșoaia este localitatea cu suprafața cea mai mare de livezi de cireși și cu cele mai multe soiuri.

Ungurii din această zonă au ajuns la concluzia, acum vreo două secole, că singurele fructe care dau randament în solul acela sunt cireșele. Așa s-a ajuns de la 12-13 soiuri la peste 40.

Tot la finalul anului 1800, boierul din Beclean care deținea toate comunele din zonă a hotărât că acolo trebuie să aibă loc an de an un tribut adus acestor fructe. Acesta lua forma unui festival. Povestea acestuia ne-o spune Nemet Janos, un agricultor de 75 de ani, care spune că a crescut printre cireșe.

„În 1893 s-a făcut prima dată serbarea cireșelor, însă a fost mult mai restrânsă. Boierul care era atunci la Beclean și de care ținea satul acesta a venit aici și a căutat cea mai frumoasă livadă de cireșe, după ce a găsit-o a rămas atât de impresionat, că a decis să se facă în fiecare an un festival al cireșelor. Festivalul a fost întrerupt, din cauza comuniștilor, în anii '80 și a fost reluat în 1993. Până în 1901, tot pe câmp s-a făcut festivalul. Participau doar boierii și câțiva oameni mai bogați. În 1901 s-a luat hotărârea să se facă în sat, căutau o grădină mai frumoasă și acolo era chemat tot satul”, povestește Nemet Janoș.

După '90, oamenii care au livezi de cireși, adică undeva la 90% din sat, s-au constituit în două asociații, responsabile an de an de organizarea acestui festival. Aceștia donează cireșe, țuică, iar femeile pregătesc gulașul și bunătățile cu care sunt mai apoi serviți oaspeții.

Anul acesta, vizitatorii au putut să guste peste o tonă și jumătate de cireșe, din peste 10 soiuri. Programul artistic a inclus dansuri și cântece tradiționale ungurești, urmând ca spre seară, să pună stăpânire pe scena din Cireșoaia o trupă de rock venită tocmai din Ungaria.

Până și primarul comunei Braniștea, Martonos Tamas, deține o livadă de cireși ce se întinde pe 6 hectare și numără peste 20 de soiuri. Acesta spune că a crescut printre cireși, iar continuarea tradiției a venit firesc.

„Pentru mine e o adevărată relaxare să stau între pomi. Când văd ce frumos rodesc uit de toate problemele. Acest festival este o mulțumire adusă cireșelor. Asociația formată din cei care au livezi de cireșe se străduie în fiecare an ca totul să iasă bine: donează cireșe pentru ca vizitatorii să aibă ce să guste și dau și țuică și se ocupă de mâncarea oferită oaspeților”, precizează Martonos Tamas, care participă la organizarea acestui festival de 20 de ani.