Ca în cazul marilor praznice, şi Ziua Culturii Naţionale are dreptul la două sau trei zile de sărbătoare, pentru că nu încăpem cu toţii într-o singură zi – a afirmat, mai în glumă, mai în serios, Gavril Ţărmure, în cuvântul de deschidere al spectacolului „Eminescu şi noi”, organizat cu prilejul Zilei Culturii Naţionale celebrate ieri în întreaga ţară.

Recent întors de la Botoşani – acolo unde în fiecare an îşi dau întâlnire, în 13, 14 şi 15 ianuarie, cei mai importanţi poeţi ai ţării pentru a-l sărbători pe Eminescu, dar şi pentru a primi deja celebrele premii Mihai Eminescu Opera Omnia (oferit unui poet consacrat) şi Opus Primum (oferit unui poet debutant) – Gavril Ţărmure s-a referit la „soarta dramatică a lui Eminescu, mai ales în aceste zile", dar şi la poeţii bistriţeni care au câştigat de-a lungul anilor aceste distincţii…

Pentru a marca importanţa zilei de ieri, la Sinagogă au fost invitaţi în această seară poetul Ion Mureşan şi criticul literar Alex Cistelecan, alături de muzicienii Cvartetului Gioia, condus de Claudiu Hontilă, violinist cunoscut bistriţenilor din concertele susţinute de Noua Orchestră Transilvană.

Ion Mureşan s-a referit la paradigma intimă a unei societăţi, la „modul de a vedea moartea, de a iubi, felul în care îţi aştepţi iubita, unde vrei să te întâlneşti cu ea, cum îţi doreşti s-o ţii în braţe… S-a schimbat modul de a iubi. Câţi dintre noi mai iubesc eminescian? Câţi mai vrem să ne întâlnim iubita sub un tei, câţi am mai putea să trecem zilnic pe lângă plopii fără soţi…?”

Criticul Alex Cistelecan l-a amintit în schimb, pe Wittgenstein, care afirma la un moment dat că „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”.

„Noi toţi, de la proşti la savanţi dacă nu ne pricepem la anumite lucruri, ar fi mai bine să tăcem… Există însă o categorie care nu are dreptul să tacă în nicio condiţie. Acea categorie îi cuprinde pe poeţi. Primul care şi-a dat seama de fatalitatea acestei obligaţii este Rimbaud – care a afirmat că poezia premerge totul, este înainte de lucruri şi de fapte. Poetul este obligat să ajungă la marginile posibilităţilor expresiei, ale cunoaşterii, ale limbii – toate marginile acestea care vorbesc de imposibil, de nespus, de imposibilul nespus… Acolo trebuie să fie poetul şi nu să ajungă acolo şi să se întoarcă să ne spună că a întâlnit lucruri despre care nu se poate vorbi. Nu, poetul este obligat să vorbească despre lucrurile despre care noi toţi nu putem vorbi…”

Evenimentul organizat de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, în parteneriat cu Fundația Societatea de Concerte Bistrița şi Comunitatea evreilor din Bistrița s-a încheiat armonios cu un recital al cvartetului Gioia care a oferit melomanilor bistriţeni un program compus din faimoase partituri compuse de Haendel, Bach, Mozart, Strauss, Shostakovich, Kreisler…