Pianistul, compozitorul şi profesor de semiotică muzicală la Conservatorul Federal UFCA din Brazilia – rudă cu Antônio Carlos Jobim, unul dintre principalii corifei ai stilului bossa nova – i-a cucerit astă-seară pe melomanii din Bistriţa povestind despre ineditul eveniment la care a participat în iunie 2015, când a fost invitat la festivalul Virada Cultural din São Paulo şi a cântat la pian plutind suspendat, împreună cu instrumentul său, la câțiva zeci de metri deasupra metropolei braziliene.

„La un moment dat, spre finalul concertului, în timp ce pianul era coborât uşor spre pământ, am văzut în faţa mea o gaşcă de tineri cam furioşi. În spatele meu un alt grup de tineri la fel de înspăimântători. Unul dintre ei a scos revolverul, ceilalţi, din grupul rival, au scos şi ei un revolver. Au început să tragă în sus. Pianul se balansa în toate părţile, organizatorii nu îndrăzneau să-l coboare, au apărut şi poliţiştii, într-un final, şi ei au început să tragă focuri de avertizare tot în sus... Am început să cânt un marş funebru, mi-am zis că urmează să asist la propria-mi înmormântare...”, a povestit amuzat Ricardo de Castro Monteiro.

Sinagoga a fost plină astă-seară, la concertul susţinut de pianistul brazilian alături de Oana Mureşan, originară din Bistriţa, aflată în plină ascensiune pe scena internațională, activând în ultimii ani ca apreciată cântăreață în ambianța competitivă a show business-ului din Macao (enclava revenită în 1999 sub suveranitate chineză, după 500 de ani de administrație portugheză).

Publicul bistrițean a asistat la o inedită prelegere despre tezaurul muzical brazilian, devenit – odată cu apariţia bossa novei, în 1958 – un factor inconturnabil al evoluţiei muzicii contemporane.

Ricardo de Castro Monteiro a povestit despre specificitățile luxuriantei muzici braziliene, despre fuziunea între jazz şi samba care a devenit nu doar un stil de muzică (bossa nova) ci şi un stil de viaţă transpus în versuri simple care exprimă bucuria de a fi fericit cu puţin, sau care povestesc despre perplexitatea de a admira luna în toată splendoarea ei sau despre fericirea de a-ţi vedea iubita plimbându-se pe stradă...

Amfitrionul şi traducătorul seratei a fost poetul şi eseistul pasionat de jazz Virgil Mihaiu, director onorific al Casei do Brasil din Cluj-Napoca, titularul Cursului de Estetica Jazzului din cadrul Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.