Numai creştin fiind mă vizitează – în pofida oricărei raţiuni – fericirea – îşi încheia Nicolae Steinhardt, tulburătorul Jurnal, afirmând că numai datorită creştinismului avem şansa de a nu umbla crispaţi, jigniţi, pe străzile diurne sau nocturne ale oraşului – precum acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi care nu înţeleg că mai mare fericire este să dai decât să iei...

Ca în fiecare an, în noaptea de Înviere toate drumurile au dus către biserici pe care bistriţenii le-au umplut, pentru a asista la cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii şi pentru a retrăi miracolul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Misterioasele şi odihnitoarele cuvinte „Hristos a Înviat!” au răsunat din nou împrejurul bisericilor, ca şi răspunsul „Adevărat c-a Înviat!”, după ce preoţii, cu puțin înainte de miezul nopții, și-au aprins de la candela de deasupra Sfintei Mese, o lumânare mare și frumos împodobită, au ieşit cu ea prin sfintele uși, au înalțat făclia cu ambele mâini, rostind de trei ori, cu voce puternică: Veniți de luați Lumină!

Bisericile din Bistriţa s-au luminat treptat, de jur împrejur, iar cei care au participat la slujba de Înviere în aer liber, au urmat acelaşi ritual mereu emoţionant, oferindu-şi lumină unul celuilalt, au înconjurat biserica de trei ori, intonând, totodată „Hristos a înviat din morți / cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / viață dăruindu-le...”

S-a citit apoi Evanghelia după Matei care descrie scena Învierii, felul în care a fost descoperit mormântul gol și cuvintele Îngerului: „Duceți-vă degrabă și spuneți ucenicilor Săi că S-a sculat din morți și iată va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo îl veți vedea....”

La biserica de la Apollo a fost nevoie şi de Ambulanţă, pentru că una dintre tinerele care a venit la slujba de Înviere s-a simţit rău la un moment dat, ea având nevoie de îngrijiri şi supraveghere.