Este o bisontină în floarea împlinirii, de profesie bibliotecară la Universitatea Franche-Comté din Besançon, pasionată de muzică. Cântă foarte bine, are o voce frumoasă de soprană, dar nu are defel studii muzicale! 

Nu cunoaște niciun instrument dar îi este drag să cânte și să-i facă pe toți cei din jur, în special pe bătrâni să cânte la rândul lor – „să le însenineze viața”! Mi-a mărturisit că are această pasiune „de când se știe”! Crede că provine de la tatăl ei.

În urmă cu ceva ani buni s-a hotărât și a cumpărat această „cutie-minune” – „Orgue de Barbarie, orgue (à manivelle, à cylindre”) – FLAȘNETA.

Din clipa aceea s-a simțit împăcată și bucuroasă că și-a găsit menirea. A grupat în jur mai mulți prieteni dispuși să cânte acompaniați de Flașnetă. Are un alt prieten, muzician care produce rulourile de muzică cu cântecele la zi. Un rulou – o melodie. Are deja zeci de melodii. În curând chiar sute...

A venit cu tot dragul în România, la Bistrița să cânte și să ne încânte. Aici îi va acompania în special pe copiii din corul „Les enfants de l’espoir”, elevi de la mai multe școli din Besançon. Nu, nu cântă pe bani. Este bibliotecară și „are din ce trăi” ! Cântă pe stradă, în parc.

I-am sugerat, după succesul din parcul nostru să se gândească la un spectacol de Karaoke... Mi-a spus că e o ideea pe care o va pune cât de curând în practică. Despre noi, despre Bistrița...

Îi place și ne place. Precis va mai reveni! La final m-a întrebat timid: „Aș putea să cânt și la o Casă de bătrâni...?”

Am privit-o uimit. „Ei au mai multă nevoie de muzica mea decât crezi!”

Ce să mai poți spune în plus ? O admir și mă bucur că am avut privilegiul să o cunosc. Priviți pozele de mai jos și ascultați înregistrarea video:

MERCI LUCILE!

Mircea Seleușan-Bătrânu