Nu se mai colindă ca pe vremuri, în două-trei ore colindătorii se cherchelesc, se iau la harţă sau schimbă traseul după cum îi taie capul. El merge singur la colindat. El cu chitara lui. Nu ajunge decât pe la 5, 6 case unde ştie că-s oameni care aşteaptă cu drag. Dacă nu ajunge, le merge rău tot anul... Atmosferă de poveste la UBB:
Câteva ştergare şi farfurii de ceramică agăţate deasupra, un clop de păun şi un brăduţ împodobit cu globuri roşii, un ciubăr într-o traistă veche, un linguroi mare de lemn, cozonacii, prăjiturile şi ceaiul cald oferit de Clubul Leo – au fost suficiente pentru a crea o atmosferă de sărbătoare în Aula Magna de la Apollo.
Studenţii au celebrat în avans bucuria Crăciunului cu o seară de colinde tradiţionale, dar şi cu faimoase cântece de iarnă din folclorul englez, francez, maghiar sau german.
Profesorul Mircea Mureşianu, directorul extensiei Bistriţa, a deschis concertul de colinde cu un scurt discurs în care a amintit de ce îl impresionează personalitatea lui Iisus Hristos care a revoluţionat fundamental gândirea pretutindeni, convingând o lume întreagă că iubirea învinge orice armă şi introducând în universul nostru conceptul iubirii necondiţionate. „Este sărbătoarea bucuriei, trebuie să ne primim cum se cuvine colindătorii şi să ne bucurăm de vestea pe care ne-o aduc...”, a mai spus Mircea Mureşianu.
Aula Magna s-a umplut de vocile cristaline ale studenţilor, acompaniaţi de profesorul Virgil Rus care şi-a prezentat, cu această ocazie, şi primul album de colinde – „Colinde cu suflet”, însoţit de căldurosul mesaj „La mulţi ani 2017!”
Şi interpretul de folk Vasile Bancea a făcut senzaţie cu câteva tulburătoare colinde din Cenaclul Flăcăra.
Vasile Bancea a povestit pentru Bistriţeanul.ro că într-adevăr, nu se mai colindă ca pe vremuri, nu mai merită să mergi cu gaşca la colindat, pentru că în două-trei ore colindătorii se cam cherchelesc, se iau la harţă sau schimbă traseul după cum îi taie capul.
Soluţia a descoperit-o el însuşi: „Merg singur la colindat, eu cu chitara mea. Nu ajung decât pe la cinci, şase case unde ştiu că-s oameni care mă aşteaptă cu drag. Cânt vreo cinci colinde, beau un pahar de vin şi plec mai departe. Unul dintre prieteni mă sună o singură dată pe an, vorbim doar înainte de Crăciun şi îmi aminteşte că mă aşteaptă negreşit să-l colind. Într-un an n-am reuşit să ajung. M-a certat, mi-a zis că i-a mers foarte prost tot anul acela. Pentru că nu m-am dus eu la el la colindat, aşa cum se construise cumva între noi tradiţia...!”, ne-a povestit amuzat Vasile Bancea.