Vreme de câteva ore, ieri seară, în Class Cafe, Bistriţa ni s-a înfăţişat misterioasă şi seducătoare, din perspectiva unor artişti poeți, prozatori, jurnaliști culturali, artiști vizuali invitaţi din Bucureşti, Cluj sau Piatra-Neamţ într-o Tabără de Literatură la Bistrița care se încheie duminică.

„Am încercat să răspund provocării lansate de Dan Coman şi Marin Mălaicu Hondrari, ei ştiu că eu scriu zilnic, că am o rubrică zilnică despre Bucureşti, în care, din pasiunea mea de a colabora cu arhitecţi şi urbanişti, încerc să inventez pentru mine însumi, un mod de abordare a oraşului... M-am comportat şi aici ca un turist autentic, şi urmărind planul rectangular al Bistriţei şi plimbându-mă două zile prin oraş, cred că am reuşit să ţes Bistriţa... Mi se pare un oraş cald şi foarte liniştit, e un amestec greu de definit, mai ales că am experienţa oraşelor mari – locuiesc chiar în mijlocul Bucureştiului, în Piaţa Unirii, un haos total, dar nu mă plâng, pentru că îmi plac oraşele mari şi ritmurile astea dinamice care îmi scapă. Un oraş este întocmai ceea ce-ţi scapă, un oraş nu este un tablou pe care îl ţii pe perete cât vrei şi pe care apoi îl dai jos şi-l ascunzi în closet, într-un oraş toată lumea este, nimeni nu trebuie să cuprindă oraşul... Când un oraş este cuprins, ai parte de o dictatură. Nicolae Ceauşescu a vrut să cuprindă oraşul şi să-l privească de sus, dar un oraş nu este o machetă... amestecul ăsta de linişte şi ritmurile lui... un oraş nu trebuie neapărat privit sau dominat, ci şi ascultat. Cred că am început să intuiesc care este oraşul sonor, iar la bază cred că se află chiar liniştea – poate chiar spaţiul public dintre oameni...”, ne-a mărturisit unul dintre artiştii invitaţi să citească ieri seară în Class Cafe - Bogdan Ghiu - poet, eseist, critic si teoretician (literatură, arte, media), traducător. 

Printre cei invitaţi să imortalizeze orașul a fost şi scriitoarea Ana Dragu, care a citit din Borderline, cel mai recent volum de versuri al său:

Francisc Baja, născut în Cluj în 1973 şi absolvent de Filosofie în 2001, cu o teză de doctorat despre Experimentul Pitești, în prezent designer de carte pentru mai multe edituri şi colaborator al unor reviste literare precum „Echinox”, „Apostrof”, „Steaua” sau „Tribuna”, a publicat în 2006 prima sa carte, Porumbelul lui Noe, iar în 2013 a început să lucreze la trilogia Canibal – din care a şi citit câteva pagini ieri seară.

Ligia Keșișian Mitulescu – cea care a iniţiat şi organizează de şase ani Balkanik Festival, şi-a cucerit publicul cu două poeme scrise şi inspirate chiar în aceste zile de Bistriţa, invitat fiind şi Bogdan Alexandru Stănescu - cronicar literar al revistei Observator cultural şi coordonator al colecţiei de literatură universală la Biblioteca Polirom, autorul unui volum de corespondenţă cu Vasile Ernu (Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010), al unui volum de versuri (Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul, Cartea Romanească, 2012), de eseuri critice (Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelstam, ART, 2013) şi autor al romanului publicat în acest an – Copilăria lui Kaspar Hauser – foarte apreciat şi bine primit de critici şi cititori deopotrivă:

Cristina Ștefan de la Dilema Veche nu a putut fi prezentă ieri la lectura publică, dar a promis un reportaj despre Bistriţa, în timp ce Ilinca Pop, grafician, născută în 1994, la București, în prezent studentă la Arhitectură, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, a promis câteva desene şi lucrări de grafică referitoare la Bistriţa, iar Alex Văsieș, unul dintre cei mai buni tineri poeţi originari din Bistriţa, a şi recunoscut că toate cărţile sale sunt despre acest oraş şi că nu poate scrie poezie decât la Bistriţa. Volumul din care a citit ieri seară, în Class Cafe, cuprinde şi surprinde întocmai o personalitate foarte importantă din Bistriţa – Oana Văsieş.

Alexandru Uiuiu a stârnit hohote de râs lecturând din Ţara ascunsă – un fragment în care „marele fotbalist Ionel Messi” îşi repară glezna într-o clinică improvizată în şura unui sat mitic din apropierea Bistriţei.

„Ideea e că există foarte multe documente mai vechi despre Bistrița, însă relativ puține texte despre Bistrița așa cum este ea acum”, a mărturisit poetul Dan Coman, unul dintre coordonatorii taberei de literatură de la Bistriţa care va oferi publicului şi comunităţii, cel mai probabil anul viitor, un volum colectiv de texte referitoare la Bistriţa contemporană.