Elevii şi profesorii Liceului de Muzică „Tudor Jarda” din Bistriţa, în colaborare cu Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, au organizat un minunat recital miercuri – 27 ianuarie, când Mozart ar fi împlinit 260 de ani – vrând astfel să-l onoreze pe compozitorul despre care Richard Wagner spunea că „geniul său excepțional îl situează mai presus de oricare maestru, în toate domeniile artei și în toate timpurile…”

Evenimentul desfăşurat la Casa Argintarului (Centrul German Bistrița) a fost deschis de profesoara de canto Ioana Popa:

A urmat recitalul elevilor Oniga Ana Rut (pian, clasa a V-a), Bogdan Popa (chitara, clasa a VI-a), Ionuţ Bungărdean (vioară, clasa a VII-a), Cristian Niculae-Moldovan (pian, clasa a VII-a), Aurelian Filip (canto, clasa a XII-a), Cosmina Costin (chitară, clasa a X-a), Damaris Suldac (pian, clasa a VIII-a), Alexandra Coşbuc (canto, clasa a XII-a) şi Vlăduţ Sărmaş (canto clasa a XII-a).

Recitalul s-a încheiat cu Cvartetul profesorilor de la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” care au interpretat magistral din Mozart Divertimento în Fa major. Cvartetul este compus din Ovidiu Patrasciuc (Vioara I), Mihai Spân (Vioara a II-a), Daniel Dimitriu (violă) şi Ioan Curtuiuş (violoncel):

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat care făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (după 1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui arhiepiscop din Salzburg, foarte apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice.

Încă de mic copil, Mozart şi-a demonstrat geniul muzical, compunând la doar 5 ani, înainte de a ști să scrie, câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său.

În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol". În realitate, acest turneu va dura 9 ani.

Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, pentru un concert în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european, Mozart rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria.

Între 1769 și 1771, Mozart susţine un turneu în Italia, peste tot publicul fiind fascinat de talentul precoce al adolescentului. La 16 ani Mozart pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini, un renumit pedagog în arta compoziției. La Roma i s-a dat permisiunea să asculte lucrarea Miserere, a lui Gregorio Allegri, în Capela Sixtină, în timpul Săptămânii Patimilor din 1770. Partitura era strict păzită, fiind interzisă copierea acesteia. După o singură audiţie, Mozart a rescris-o în întregime din memorie, realizând astfel prima copie ilegală a acestei opere aflate sub controlul atent al Vaticanului.

Revenit în Salzburg, este angajat ca şi Konzertmeister de noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an – o sumă apreciabilă pentru acele vremuri.

În această funcție rezistă timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune: acesta îl tratează ca angajat personal și îi interzice să părăsească Salzburg. Când a ajuns la capătul răbdării, Mozart și-a dat demisia și a plecat, însoțit de mama sa, la München, unde a solicitat un angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză.

Se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde - în timpul turneului din 1763, avusese un succes enorm. Publicul parizian nu-și mai amintea însă de copilul minune de atunci, iar Mozart se lovește din nou de tot felul de greutăți la care se adaugă şi moartea mamei, care îl însoțise peste tot.

Starea lui morală se ameliorează cu greu, dar compozițiile sale încep să fie apreciate la curțile domnești. Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul, în ianuarie 1779 era din nou la Salzburg, iar în 1781 pleacă la Viena, capitala imperiului şi capitala mondială a muzicii clasice.

Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul că este un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre.

Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz, redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute şi publicului vienez, iar în 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze Weber, cu care are 6 copii, din care doar doi supravieţuiesc copilăriei.

În 1785 este vizitat de tatăl său, care constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang şi este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn „Fiul dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”.

În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu încăpăţânare la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais - o operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.

Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm.

În martie 1790 susţine ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595 şi compune opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm.

Începând din noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv, suferind, se pare, de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală.

Cauza morții lui Mozart trebuie căutată, poate, într-o boală contractată în copilărie, dar speculaţiile nu au lipsit, muzicianul fiind convins de faptul că ar fi fost otrăvit de rivalul său, Antonio Salieri. Versiunea a devenit celebră și datorită filmului lui Milos Forman, Amadeus, care a câștigat nu mai puțin de 8 premii Oscar.

La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la faimosul Requiem, pe care însă nu va reuși să-l termine. Există mărturii care susţin că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută şi misterioasă, care l-a vizitat în straie de culoare neagră. Persoana a fost mai târziu identificată drept un slujitor al unui vestit conte care intenționa să asculte Requiemul compus de Mozart cu ocazia încetării din viață a soției sale şi să susţină că este o compoziție proprie. Despre această întâmplare Mozart nu a mai aflat, însă, convins că muzica și-o scrie pentru propria sa moarte.

Mozart a murit în 5 decembrie 1791, la numai 35 de ani. După un scurt serviciu divin la Catedrala Sfântul Ștefan din Viena (Stefansdom), trupul neînsuflețit al lui Mozart este dus fără cortegiu, cu toate că a avut parte de un succes imens în timpul vieții. Din cauza vremii nefavorabile, foarte puține persoane din cele care l-au cunoscut pe Mozart au însoțit cortegiul la cimitirul Sankt Marx, unde genialul compozitor a fost îngropat într-un mormânt comun…