Biserica Evanghelică din Bistrița a găzduit ieri seară un impresionant (chiar dacă înfrigurat) concert simfonic dedicat Anului Internațional al Reformei și celor 500 de ani de când Martin Luther avea curajul să se revolte împotriva abuzurilor Papei de la Roma.

„Este un act de reverență pe care îl datorăm preotului Johann Dieter Krauss pentru generozitatea cu care a deschis porțile Bisericii Evanghelice de câte ori am avut nevoie...”, a recunoscut Gavril Țărmure, în deschidere, anunțând că programul cuprinde două lucrări monumentale – Simfonia nr. 5 „Reforma” compusă de Felix Mendelssohn Bartholdy, și Simfonia nr. 5 în Mi minor de Ceaikovski.

Concertul a fost susținut de Noua Orchestră Transilvană, dirijată de Petronius Negrescu, iar preotul Bisericii Evanghelice, Johann Dieter Krauss s-a declarat măgulit și onorat în fața invitaților, povestind că Felix Mendelssohn Bartholdy a compus această simfonie la aniversarea a 300 de ani de la Reforma Protestantă, aniversare care urma să se desfăşoare la Augsburg.

„Partea finală a simfoniei a devenit, în timp, imnul Reformei, fiind un cântec inspirat din cuvintele Psalmului 46. Acest coral de o grandoare extraordinară, a fost tema pe care o abordează Mendelssohn Bartholdy în simfonia pe care a numit-o „Reforma”. Mă simt privilegiat că dorința de a asculta această monumentală simfonie mi s-a împlinit și că avem ocazia s-o ascultăm interpretată de Noua Orchestră Transilvană alături de Petronius Negrescu, pe care îl apreciez foarte mult...”, a mărturisit preotul Johann Dieter Krauss...

Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la realizarea Reformei Protestante de către Martin Luther, care pe 31 octombrie 1517, publica cele „95 de teze“ prin care critica abuzurile Papei de la Roma şi vânzarea de indulgenţe.

Alături de Edictul de la Milano şi de Marea Schismă, Reforma a fost cel de-al treilea mare moment istoric al creştinismului, cu implicaţii politico-sociale semnificative.

Martin Luther s-a născut în 1483, în Saxonia, la Eisleben, a început să meargă la şcoală în Mansfeld, fiind înscris, la 13 ani, la şcoala Fraţilor Vieţii Comune din Magdeburg. Învăţăturile Fraţilor se concentrau, mai ales, pe evlavia personală, astfel că Luther a început să fie interesat de viaţa monahală, însă tatăl său l-a retras de la şcoala din Magdeburg şi l-a înscris în Eisenach şi, ulterior, la Universitatea din Erfurt, cea mai bună din Sfântul Imperiu Roman, pentru a deveni avocat.

Martin Luther a obţinut diploma de masterat în 1505, iar în vara acelui an, în timpul unei furtuni puternice, aproape că a fost lovit de trăznet, considerând incidentul un semn divin şi jurând să se călugărească dacă supravieţuieşte furtunii. A supravieţuit și s-a ţinut de cuvânt, lăsând deoparte studiile de drept şi intrând într-o mănăstire Augustină.

Şi-a continuat şi studiile teologice, la Universitatea din Erfurt şi la cea din Wittenberg, iar în 1512 a obţinut doctoratul şi a devenit profesor de studii biblice.

Era perioada în care deveneau disponibile la scară din ce în ce mai largă traducerile Bibliei şi ale scrierilor Sfântului Augustin care sublinia că Biblia reprezintă ultima autoritate religioasă, nu oficialii bisericilor și că oamenii nu pot atinge mântuirea prin forţe proprii: doar Dumnezeu o poate da prin graţia Sa divină.

Martin Luther a îmbrăţişat cele două idei centrale ale Sfântului Augustin, care mai târziu vor fi baza protestantismului, în timp ce Biserica Catolică încuraja „comerțul” de indulgenţe, prin care credincioşii erau absolviţi de păcate.

Convins că mântuirea nu poate fi atinsă decât prin credinţă şi prin graţie divină, Martin Luther s-a opus cu vehemenţă acestei practici. În acest sens, a scris „Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum“, text cunoscut sub denumirea de „Cele 95 de Teze“ – o listă de întrebări de supus dezbaterii.

Legenda spune că pe 31 octombrie 1517, Martin Luther ar fi bătut în cuie o copie a lucrării pe uşa bisericii Castelului din Wittenberg. Aceste 95 de teze vor deveni fundamentul Reformei Protestante, fiind scrise pe un ton umil şi academic, mai degrabă ridicând întrebări decât aruncând cu acuze. Printre altele, Luther s-a referit şi la „scandalul Basilicii Sfântului Petru“: „De ce Papa, a cărui avere este astăzi mai mare decât a celui mai bogat Crassus, nu construieşte Basilica Sfântului Petru cu banii săi, ci cu banii credincioşilor săraci?“, scria Luther.

Tezele lui Martin Luther au fost distribuite rapid în tot spaţiul german şi au ajuns până la Roma, în 1518, Luther fiind chemat la Augsburg pentru a-şi apăra ideile în faţa Dietei imperiale. După trei zile de dezbateri, nu s-a ajuns la nicio înţelegere între Martin Luther şi Cardinalul Thomas Cajetan.

Pe 9 noiembrie 1518, Papa a condamnat tezele lui Luther, ca fiind în contradicţie cu învăţăturile Bisericii. Un an mai târziu, au fost create comisii care să le analizeze, Tezele fiind considerate erezii, „scandaloase şi ofensatoare pentru urechile pioase“.

În iulie 1520, Papa Leon al X-lea a emis o bulă papală prin care se hotăra că propunerile lui Luther sunt eretice şi prin care i se ofereau 120 de zile în care să le retracteze. Luther a refuzat, iar pe 3 ianuarie 1521 Papa Leon al X-lea l-a excomunicat din Biserica Catolică.

Pe 25 mai, Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol al V-lea, a semnat edictul împotriva lui Martin Luther, ordonând ca scrierile sale să fie arse.

În următorul an, Luther a rămas ascuns în Eisenach, începând să lucreze la traducerea Noului Testament în limba germană. A fost unul dintre cele mai ample lucrări ale sale, care a durat 10 ani. S-a întors la Wittenberg pe 1521, unde mişcarea de reformă iniţiată de scrierile sale lua amploare. Nu mai era doar o cauză teologică: devenise una politică.

Deşi nu s-a mai implicat în dezvoltarea Reformei, scrierile lui Luther au fost scânteia care a aprins spiritele, ducând la scindarea Bisericii Catolice şi la formarea Protestantismului. Ideea că Biblia este principala sursă a autorităţii religioase şi că mântuirea se obţine prin credinţă a modelat mai mult decât credinţa oamenilor: a schimbat felul de a se raporta la viaţă, la muncă, la comunitatea în care trăiesc şi la familie, Reforma Protestantă aducând schimbări profunde şi în sfera politică şi juridică.

Revista „Time“ i-a dedicat numărul din 24 martie 1967, când s-au împlinit 450 de ani de la Reforma Protestantă, comparând influenţa lui Martin Luther asupra societăţii cu cea a lui Iisus Hristos şi a lui Karl Marx...

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Primăria Bistrița, Centrul Cultural Municipal „G. Coșbuc” Bistrița în colaborare cu Societatea de Concerte Bistrița.