O experiență unică care merită trăită de către toți cei care iubesc natura și animalele sălbatice libere, în mediul lor natural, este vânătoarea cu aparatul de fotografiat. De fapt, acesta este o nouă modă printre vânători. Mulți, mai ales străini, au lăsat pușca de-o parte în ultima vreme și, poate și din cauza crizei și a prețurilor ridicate pentru un trofeu, preferă acest nou tip de vânătoare. Vânători cu state vechi în branșă spun că acesta va fi viitorul vânătorii. Mai civilizat și, cu siguranță, cu mai multe satisfacții, trofeele putând fi apreciate de mii de oameni, de exemplu, odată cu postarea imaginilor în mediul on line.

Colibița, tărâmul din povești, cu lupi, căprioare, cerbi și urși

La Colibița, Ocolul Silvic Bistrița-Bărgăului administrează unul dintre cele mai mari fonduri de vânătoare din județ și, cu siguranță, cel mai bogat din punct de vedere cinegetic. Urși, cerbi, căpriori, mistreți, lupi, râși, pisici sălbatice, cocoși de munte, vidre, vulpi sau jderi se lăfăie pe cele 22.000 de hectare ale fondului de vânătoare, iar foarte multe dintre specii sunt peste efectivul optim. George Vlad, inginer la ocolul silvic și ghidul nostru la vânătoarea cu aparatul de fotografiat, ne-a declarat că numai la urs, deși efectivul optim este de 25 de urși, au fost observate în fond în jur de 50 de exemplare. Și lupi sunt 6, deși numărul optim ar fi 4. La fel se întâmplă și la cerb, unde efectivul optim e de 79 de exemplare, iar în teren au fost evaluate 91 de exemplare. Situația se repetă la majoritatea speciilor, mai puțin la râs unde efectivul optim ar fi de 8 exemplare și sunt doar 6, sau la cocoșul de munte unde se stă cel mai prost, fiind doar 36 de exemplare dintr-un efectiv optim de 70.

La vânătoare cu aparatul de fotografiat!

Pentru succes garantat la o vânătoare cu aparatul de fotografiat e nevoie de un ghid care să te ajute cu informații despre zona pe care o vei străbate și despre faună, dar și de un pădurar care să te ducă exact în locurile unde poți observa vânatul sau să-ți explice ce animal a lăsat urmele pe care le vezi și când. O adevărată aventură! Inginerul silvic George Vlad a fost ghidul nostru, iar pădurarul din Colibița, tânărul Lică, pădurarul care știe tot ce mișcă în zonă.

Pe un drum forestier am început să urcăm spre locul unde ciute, cerbi și căprioare vin să mănânce furajele pe care pădurarul le lasă aproape zilnic. Nici n-am apucat bine să intrăm pe drumul care urcă în munte că ne-am oprit. Pe mijlocul drumului ursul ieșise la plimbare cu două zile înainte. Da, iarna asta urșii nu  dorm la Colibița. Un lucru anormal, dar explicabil - ne spune George Vlad. Nu au avut hrană și nu au reușit să acumuleze ce le era necesar, plus o producție mai mare de jir și ghindă care i-a scos din bârlog, și astfel n-au mai hibernat peste iarnă. Am plecat mai departe și imediat am observat urmele de mistreț lăsate lângă locul unde le-a fost lăsat porumbul, tot de pădurari. La un moment dat, urmele de ciută indicau că animalele coborâseră în vale, iar la întoarcere de pe drumul forestier am avut ocazia să le prindem în raza obiectivului aparatului de fotografiat. Un grup de trei ciute, iar una, curioasă, se uita fix în obiectiv (vezi Foto). Călăuzele noastre ne-au avertizat să nu coborâm din mașină pentru că fug de prezența omului deși nu se sperie de motorul mașinii.

În apropiere era amenajat un punct de observare, iar inginerul Vlad ne spune că în aceste refugii pot sta cei care vor să observe animalele și au răbdare pentru că uneori așteptarea poate dura și câteva zeci de minute sau chiar ore.

Astfel de refugii sau puncte de observare au fost amenajate pe tot întinsul fondului de vânătoare, astfel încât cererile de vânătoare de orice fel să poată fi onorate, aceasta fiind singura sursă de venit pentru întreținerea fondului și asigurarea hranei animalelor.

Ciuta sfâșiată de trei lupi, momeală pentru vulpile ochite de vânători

Mai departe, pe o altă vale, ajungem la un alt punct de observare, unde în bătaia puștii era pusă ca momeală ceea ce mai rămăsese dintr-o ciută atacată în urmă cu două zile de trei lupi, pe gheața de pe pârâu. Am fotografiat și locul unde ciuta a fost prinsă de lupi, iar însoțitorii ne-au explicat că faptul că a fugit pe gheață a costat-o viața, cam cum se întâmplă și în povești. Lupii sunt mai mulți cu două exemplare pe fondul de vânătoare, iar ciutele și căpriorii sunt permanent în pericol. Ceea ce mai rămăsese din ciută a fost pus drept momeală pentru vulpi, care sunt cu 15 mai mult decât e efectivul optim (25), iar sezonul de vânătoare la ele este deschis tot anul. Vulpile vor cădea permanent în bătaia puștii în limita cotei de vânătoare stabilite, fiind considerate foarte dăunătoare pentru sănătatea animalelor din fondul de vânătoare, dar și pentru animalele domestice din gospodăriile învecinate.

Trecătorile de cerbi, un spectacol

Am coborât din nou la vale și pe un alt drum, pe marginea apei, am putut vedea urmele de vidră despre care am aflat că ies dintr-o copcă și intră în alta. Sunt vidre multe, cum mai sunt și jderi pe fondul de vânătoare, dihori, hermeline, râși sau pisici sălbatice. Cu siguranță, fondul de vânătoare de la Colibița este unul dintre cele mai bogate poate din țară, având o varietate de specii cum rar mai găsești astăzi.

Pe o altă vale, cumva expediția noastră prin fondul de vânătoare a cuprins fiecare culme din jurul lacului Colibița, am fost duși la ”trecătorile de cerbi”, locul unde trec de pe o vale pe alta, în funcție de unde bate soarele, cerbii despre care am aflat că peste puțin timp își vor lepăda coarnele. Și cerbii sunt mai mulți decât efectivul optim pe fond, peste 90, față de 79 cât ar fi numărul ideal. Dacă se vor găsi vânători dispuși să achite banii pentru un trofeu de cerb, cinci dintre ei ar putea fi împușcați.

Deși vizitarea fondului de vânătoare a durat câteva ore, în bătaia obiectivului n-a mai căzut nicio sălbăticiune. Pe lângă noroc, mai e nevoie de ore potrivite (căprioarele ies dimineața și seara), dar și de sezonul potrivit. Nu poți căuta ursul iarna, când doarme, sau cocoșul de munte altcândva decât în luna mai când oferă un spectacol minunat la împerechere și mai mult, se lasă și fotografiat.

Colibița e pregătită pentru turism cinegetic. Așteaptă doar turiști...

Dan Țacăl, șeful Ocolului Silvic Bistrița-Bărgăului, a declarat pentru Bistrițeanul.ro că acordă o atenție deosebită turismului cinegetic, cea mai importantă sursă de venit pentru îngrijirea și păstrarea fondului de vânătoare. Banii proveniți din organizarea de vânători, din împușcarea de trofee sau din excursiile de observare a mediului cinegetic se duc către tonele de hrană care se cumpără peste iarnă, pe amenajări și dotări care să facă față cerințelor turiștilor, cum ar fi amenajarea de puncte de observare, de zone pentu picnic sau dezvoltarea spațiilor de cazare (ocolul poate oferi acum doar câteva camere). Pentru că în ultimii ani a crescut cererea, mai ales din partea străinilor, pentru fotografierea animalelor în mediul lor (”watching hunting”) sunt tarife și servicii disponibile pentru acest tip de turism.

Astfel, prețul unei zile de observație cu echipament foto sau video, cu transport și ghid inclus pentru turiștii străini este de 100 euro/zi/persoană și 200 de euro/zi/persoană pentru fotografii și cameramanii profesioniști. Pentru profesioniștii și amatorii români prețul este cu 30 la sută mai mic, iar elevilor și studenților li se oferă o reducere de 50 la sută.