Copiii fiind dezinvolţi şi foarte lipicioşi, fascinaţi până peste cap de litere, ne-am zis că merită să le face o bucurie literară esenţială! E drept că ne-am inspirat din atelierul lor culinar cu „reţete mai altfel”, am sorbit un ceai imaginar din nişte ceşti evantai, pictate de ei mai ieri. Chiar am trecut în revistă şi o povestire de-a lui Eric Emmanuel Schmitt, „Cea mai frumoasă carte din lume”, unde reţetele culinare dau tonusul pentru încă un pas existenţial.

Deci, pas, cu pas, cu capul plin de idei, am început să triem. Cine a scris cele mai năstruşnice reţete şugubeţe, care ne „intrigă”, ne provoacă să gândim, să imaginăm? Nimeni altul decât scriitorul-bucătar şef Virgil Raţiu, în Cartea de bucate necolorate.

Toată suflarea în cor, la difuzor: „Vă rugăm să veniţi la noi!” aşa că, sensibil cum e, şi înclinându-se mereu în faţa copilăriei, scriitorul nu a putut refuza. Ce zi mai potrivită pentru o întâlnire...?

3 Martie, ziua scriitorului din toată lumea. Bucătăria creativă „din Ştefan” s-a pus în funcţiune; toţi micii bucătari şi-au suflecat mânecile; câteva fetiţe, mai ales Mara, şi-au pus boneţicile de bucătărese poetese. Umblând printre cuvinte de zor, un băieţel, Alexandru M., a zis răspicat că el se face scriitor.

S-a fixat o oră de întâlnire, apoi s-a amânat un pic, pentru că la cuptorul copilăriei mai era ceva de crescut, deşi era bine dospit. Când se gândeau să se-ascundă sub bănci, să facă giumbuşlucuri de „surprize!” s-a petrecut întâlnirea.

Din spate, de unde priveam totul pe furiş, vedeam feţe emoţionate, ochi tandri spre uşă. Am înţeles: Domnul scriitor a sosit! „Scaunul autorului” a căpătat accente de zile mari şi toţi erau numai ochi şi urechi la ce o să întâmple.

Totul a decurs natural, cu ziua bună şi vorba lui Sorescu, care a fost de curând pe rol: Am zărit lumină pe pământ,/ Şi m-am născut şi eu/ Să văd ce mai faceţi./ Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?.

Copiii şi învăţătoarea o duceau bine, au început să se autoprezinte, să-i dea raportul sufletesc şi creativ invitatului: „Mămicuţa mea şi tăticuţul meu sunt îndrăgostiţi... Şi aşa m-am născut eu, Ariana!”.

Apoi au curs întrebările, care mai de care: „Care vă este cel mai mare vis?” – „Să mă întâlnesc în fiecare zi cu copii aşa ca voi!”; „Ce vă inspiră?” (Mara) – „Inspiraţia e darul cel mai frumos, care vine de Sus!”. Ana a ţinut să-i împărtăşească noului prieten suferinţa că ea a găsit la ţară un ou de pasăre spart.

Moderatoarea, învăţătoarea, intervine delicat şi-n acest punct sensibil... „Cum aveţi atâta răbdare să scrieţi? (Sara), „Aţi avut nopţi în care n-aţi putut dormi din cauza unei cărţi? (Delia) şi Virgil Raţiu a început să le spună cum se nasc uneori cărţile, cum a scris pe stradă sau în maşină Rugăciuniţele, o altă carte aproape de sufletele noastre.

Când Diana D. l-a întrebat de prima carte pe care a scris-o, prozatorul le-a vorbit despre „Aventuri în munţi”- scrisă, după ce a citit Jules Verne, pe când era în clasa a VIII-a, dactilografiată în biroul tatălui, în patru exemplare.

Treptat s-a trecut la: „reţete preferare” şi sărbătoritul le-a citit „Fiertură pentru jucării”. Şi... „Vă place de cineva?” (Ari). „Nepoatele mele” au fost pe locul I. Kory a rămas într-un registru mai dulce: „Care vă este tortul preferat?” – „Torturile sunt pentru voi; eu prefer Chec cu şah şi stafide”, una dintre reţetele sugubeţe din cartea autorului de bucate necolorate.

Copiii numai ce scot de la cuptor, rumenit şi gata de servit „Tortul zburător”, cu cele mai savuroase felii de hârtie creativă din lume. Vizibil plăcut surprins, scriitorul l-a servit dintr-o suflare, a dat la fiecare şi tortul a rămas intact. Aşa se-ntâmplă în poveste. Şi el a scos din buzunare pentru copii „bomboane înotătoare”, după o poezioară omonimă.

Au urmat autografe peste autografe pe mostre din Cartea de bucate acum colorate şi pe semne de carte realizate de copii, pudrate cu versuri din „Preparate cu adrese”. 

În acest timp, învăţătoarea Sanda Ganea citea, în tandem cu umbra mea luminoasă, poezii din Cartea de bucate necolorate, una dintre tare frumoasele cărţi pentru copii. Şi micii bucătari de la Ştefan cel Mare (şi de la Palatul Copiilor Bistriţa cu o aripioară) pigmentau cu rime din plin la toate punctele de suspensie, lăsate anume să nu dăm totul de-a gata. Mălina vine înspre domnu’ scriitor cu o poezie scrisă de ea şi-o floare nemuritoare şi totul s-a umplut de-o irevocabilă primăvară. Ochii poveştii s-au umezit.

O emoţionantă filă, plină ochi de lumină. Am împărţit şi eu, pe la Palat, toată ziua mici semne de la Bucuria pentru atâţia dragi scriitori: Olimpiu Nuşfelean, Ana Blandiana, Virgil Raţiu, Eminescu „şi tot aşa”,... etcetera. Se-apropie Ziua Poeziei, 21 Martie, chiar ziua domnului Virgil Raţiu. Poate se-mbie şi alte dăscăliţe să construiască o mică regie, de întâlnire a copiilor cu Poezia. Bistriţa are atâţia poeţi şi idei câte vreţi!

Ionela-Silvia Nuşfelean