Teatrul de vară a fost luat cu asalt astă-seară de părinți, bunici, prieteni, colegi și admiratori ai micilor și marilor artiști de la Scenica. Ne-au servit pe tavă un spectacol extraordinar – bine închegat, coerent, plin de ritm și veselie, dar și uimitor de creativ în privința costumelor – deși nu s-au utilizat decât două nuanțe: alb și negru.
Astăzi, cu prilejul Zilei internaționale a Copilului – clubul Scenica a oferit bistrițenilor un spectacol de teatru și dans absolut extraordinar – cu mici și mari artiști aflați într-o formă senzațională, cu impresionante costume croite pentru fiecare dans în parte – într-o explozie de creativitate, demonstrând, încă o dată, că nu există limite în creația vestimentară nici măcar atunci când se folosesc doar două nuanțe – alb și negru...
Protagoniștii care au contribuit la realizarea evenimentului au fost Dora Baba, Andrei Irini, Simona Baciu, Paul Mureșan, Camelia Toma secondată cu mult talent de Răzvan Bărbos de la Corint și, inevitabil - copiii care frecventează cursurile Scenica și care i-au molipsit și antrenat în dansul și distracția lor inclusiv pe copiii spectatori care i-au urmărit de jos, de lângă scenă, cu sufletul la gură.
De altfel, Teatrul de vară de pe pietonalul Liviu Rebreanu s-a dovedit neîncăpător pentru mulțimea spectatorilor care au urmărit aproape două ore de dans și teatru chiar stând în picioare, pe marginea sălii de spectacol.
Totul a început cu câteva replici savuros mixate din Micul Prinț, Alice în Țara Minunilor și Peter Pan – după care dansatorii au preluat și prelucrat din personajele poveștii, dansând pe rând și întruchipând cărți de joc, piese de șah, arlechini, păsări, zâne și balerine.
Cireașa de pe tort, îndelung aplaudată de toată lumea, a fost dansul final – al statuilor – coordonat de coregraful Andrei Irini iar cuvintele - atunci când au completat grația dansului - au povestit despre indiferență, nevoia de admirație, supuși pierduți din cauza unui răsărit întârziat de soare, stele care ascultă de oameni fără a crâcni sau eterne întrebări care încep cu „De ce...?” și își găsesc mereu culcuș într-un răspuns copilăresc...