A 25 ediție a simpozionului de artă cotemporană de la Sângeorz Băi s-a încheiat ieri seară, în Dosul Gârciului – un deal aflat la câțiva kilometri de Sîngeorz Băi, departe de lumea dezlănțuită – acolo unde se întinde, în toată splendoarea, Domeniul Artei...

„Primele 20 de ediții, s-au desfășurat la Muzeul de Artă Comparată din stațiune, iar ultimele 5 aici, pe deal. Sunt 15 hectare pe care le-am primit moștenire de la tata și le-am dăruit mai departe câtorva artiști români care și-au construit aici case de creație. Va fi un muzeu în aer liber, un muzeu de land-art, de intervenție în natură...” a explicat sculptorul Max Dumitraș pentru Bistrițeanul.ro, conturând relația specială care se poate încropi între artist și natură, între artiști și pădurea de mesteceni, apa, focul sau pământul – începând cu sculptura în andezit, în piatra solidă și până la efemerul hârtiei manuale – obiectul predilect în care s-a lucrat la această ediție a simpozionului.

Peisajul sălbatic și rupt de lume care și-a lăsat amprenta, pe toată durata simpozionului, asupra artiștilor – a impus și desfășurarea unui vernisaj atipic – cu vin și jumări, povești prelungite până târziu în noapte și invitați de onoare precum sculptorul Ingo Glass care a insistat să parcurgă dificilul drum până în Dosul Gârciului și care a și murmurat, la sosire: „Sunteți cam departe de lume... Dar atât de aproape de Dumnezeu...!”

Un „miriapod” realizat de Max Dumitraș cu Ștefan Pelmuș lângă podul de intrare pe Domeniul Artei, lucrările cu mesteceni vechi de 5 ani peste care artiștii au intervenit cu obiecte noi, un pendul spânzurat între două crengi întruchipând „Dreptatea copacului” sau buburuzele Mirelei Trăstaru târându-se prin iarbă, un șir de cinci brăduți – plantați și crescuți de unul dintre artiști participanți la o ediție trecută – adevărată sculptură vie și crescândă sau un metru uriaș ce va fi amenajat în diferite locuri pe dealurile din jur, realizat de Mihai Perca sau lacrimi marcate cu numere de inventar, întinse pe iarbă – sunt doar câteva dintre minunile care pot fi admirate pe Domeniul Artei, în Dosul Gârciului, acolo unde trei artiști – printre care și pictorul bistrițean Cristian Târnovan – și-au construit deja câteva căsuțe extrem de pitorești.

Ce ar putea să pară sfâșietor în toată aventura artistică din Dosul Gârciului este, însă, faptul că majoritatea sculpturilor vor fi distruse curând chiar de peisajul tulburător care le-a și inspirat: natura cu ploile, intemperiile, frigul, înghețul sau zăpada din timpul iernii intervine distructiv, de cele mai multe ori, asupra creațiilor - distrugându-le...

„Dar tocmai asta este și ideea muzeului în aer liber. Toate reprezintă emoții, poezii care trăiesc în momentul rostirii, după care dispar în neant” remarcă sculptorul Maxim Dumitraș.

„O parte din lucrări pot fi transportate și amplasate în spațiile expoziționale clasice, altele însă, sunt legate pentru totdeauna de acest peisaj. Ne rămâne doar documentarea video-foto din finalul simpozionului” a mai explicat Max Dumitraș pentru Bistrițeanul.ro.