Biserica de la Apollo, singura din Bistriţa care are şi o icoană din mozaic înfăţişând-o chiar pe Maica Domnului lângă Izvorul Tămăduirii, a fost plină azi la prânz de credincioşi care au stat la coadă pentru a primi apa sfinţită de preoţi – aşa-numita Agheasmă Mică. „În centrul sărbătorii de azi se află cea plină de Har, Maica luminii..."
„În centrul sărbătorii de azi se află cea plină de Har, Maica luminii şi izvorul vieţii. Din acest izvor curge însăşi apa vieţii – Hristos Mântuitorul. Sărbătoarea de azi este plină de lumina Învierii", a explicat pentru Bistriţeanul.ro preotul Simion Bretfelean care slujeşte la Biserica de la Apollo.
În toate bisericile ortodoxe din judeţ şi din ţară creștinii prăznuiesc azi Izvorul Tămăduirii şi vin la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică – investită şi ea, precum apa sfinţită de Bobotează (Agheasma Mare) cu puteri miraculoase şi vindecătoare.
„În lumina sfintei Învieri, Maica Domnului vine înspre noi cu acest mare dar al Izvorului de tămăduire. Sfinţirea apei, cu rugăciuni speciale, specifice Săptămânii Luminate, este oferită credincioşilor ca dar al Maicii Domnului, această apă purtând întru sine darul şi puterea Celui care este Hristos – apa cea vie, apa vieţii…”, a mai explicat preotul Simion Bretfelean.
Tradiţiile străvechi povestesc că cine lucra într-o asemenea zi de sărbătoare era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte. Femeile nu îndrăzneau să se apuce de ţesut, convinse că pânza țesută în această zi era spurcată: nu se îmbrăcau cu ea nici măcar cei morți, fiindcă nu puteau fi primiți pe cealaltă lume cu haine ţesute într-o asemenea zi de praznic închinat Maicii Domnului şi rolului său în mântuirea oamenilor.
Se mai spune că azi nu se spală și nici nu se calcă rufe, nu se coase şi nu se mătură, iar cine respectă acest obicei va avea un loc asigurat în Rai.
Sărbătoarea îşi are originile în vremea lui Leon cel Mare, care, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut să-i dea puțină apă. Leon a căutat în apropiere un izvor, dar nu a găsit.
La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leon, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon a făcut întocmai, a găsit imediat un izvor din care i-a dat orbului să bea, i-a spălat faţa cu această apă, iar orbul a început să vadă.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor, iar ca semn de mulțumire a construit o biserică și mai mare, care a fost distrusă de turci în 1453. De-a lungul timpului, însă, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni și suferințe...