Primii struguri, din noua podgorie a ultimei familii de sași din Teaca care vrea să reînvie tradiția vinurilor celebre de aici, s-au copt! În căsuța străbunicilor din Teaca, restaurant celebru în trecut de unde plecau butoaie uriașe de stejar, trase de căruțe cu șase cai spre Cluj, vechea cramă prinde iar viață...
„Casa fost construită în 1926. Străbunii mei au vândut tot ce au avut și au construit această casă cu cramă, în beci. Beciul era plin de butoaie de lemn, în trecut nu se găseau decât butoaie de lemn, erau butoaie mari de tot, de 2000 l. Bunicii mei aveau restaurant și, cu butoaie din astea uriașe, plecau spre Cluj, cu căruța trasă de șase cai pentru a duce vinuri la Intercontinental. Erau programați să mergă într-o zi anume pentru că vinul de Teaca era unul dintre cele mai renumite vinuri din zonă alături de cel de Lechința și de Dumitra”, își începe povestea ultimul sas din Teaca, profesorul Eckehardt Zaig.
„Sentiment de mândrie mai mare pentru că fiul meu reînvie vechea tradiție a sașilor din Teaca, nu există”...
E mândru tare de fiul său, Eckehardt, care a decis în urmă cu câțiva ani să reînvie tradiția vinurilor de Teaca, celebre odinioară. A plantat lângă via veche a familiei, de peste 80 de ani, una nouă, care anul acesta a făcut și primii struguri.
„Nu știu să vă spun de unde a moștenit fiul meu pasiunea și dragostea pentru vie. Eu de meserie sunt filolog și nu prea mă ocup de viticultură doar că am spus că ar fi bine să planteze din nou vie acolo sus, unde sunt acum deja cele 7 hectare și probabil că generația următoare va continua cu viticultura, așa cum au procedat și strămoșii noștri. Acum, un sentiment de mândrie mai mare pentru că fiul meu reînvie vechea tradiție a sașilor de aici din Teaca, nu există pentru mine”, a recunoscut cu ochii plini de lacrimi fostul primar din Teaca, Eckehardt Zaig.
„Stau și mă gândesc cât de greu este acuma să începi din nou pentru că investițiile sunt foarte mari și munca ca atare. Ne implică și pe noi, și pe mine și soția, să ajutăm și ne bucuram că-l putem ajuta. Fiul meu este ultimul sas care continuă tradiția. Noi am rămas aici și nu ne pare rău că am rămas în România. Copiii mei amândoi au rămas în țară... E bine să continue cineva pentru că vinul de Teaca era foarte renumit. Între cele două războaie, îmi aduc aminte că în Teaca aveam aproape 500 ha de vie. Toate dealurile erau numai cu plantații de vie. Acum e mai complicat pentru că trebuie să lucrezi mai mult mecanizat și nu mai poți planta pe toate dealurile. Mă bucur că reînvie tradiția viilor, nu numai fiul meu are plantații, ci și alții din zonă. Mă bucur că oamenii încep și continue ceea ce a fost mândria Tecii odată”, mai spune Eckehardt Zaig.
Ce iese din artă și un pic de dragoste?!
În livada de pe dealul Tecii, admirată de toată lumea se lucrează de zor: e prima producție, iar strugurii trebuie strânși până vine frigul. Zona se pretează la strugurii albi care sunt însă și foarte sensibili la frig, iar anul acesta a fost unul greu pentru producătorii de vin.
„Anul acesta a fost foarte dificil aici în zona Teaca-Lechința pentru struguri. A fost un an ploios, un an cu înghețuri de primăvară târzie. A plouat săptămânal și a fost și grindină. Vinul pornește în primul rând de la calitatea strugurilor și a fost destul de greu să obținem niște struguri de calitate, dar cu multă muncă am reușit”, povestește inginerul Mihail Manolache care a venit la Teaca în urmă cu doi ani pentru a-l ajuta pe tânărul om de afaceri, Eckehardt Zaig, să reînvie tradiția vinurilor.
E bucuros tare că a reușit să găsească un proprietar de vie cu viziune, alături de care vrea să readucă vinurile de Teaca pe primele locuri în preferințele iubitorilor de vin.
„Mă lasă să mă joc ușor cu vinurile și aș vrea o împletire între tehnocrație și artă. Vrem să respectam rețetele, respectăm protocoalele, dar în același timp punem și pasiune și o să aducem la zi vinurile albe, vinurile deosebite în care trebuie să pui și un pic de dragoste ca să iasă... Industria vinurilor este pretențioasă, dar în același timp este frumoasă. Încercăm aici să ajungem la obținerea unor vinuri premium”, a mai povestit specialistul care ne mai spune că abia peste doi ani vor fi la Teaca vinuri deosebite, care pot fi prezentate la târgurile de profil.
„Via este tânără, abia din anul cinci o să obținem vinuri premium, acum are trei ani”, mai spune Mihail Manolache, un bun cunoscător al zonei și al vechii tradiții, chiar dacă este din Drăgășani.
„Prima atestare a viilor săsești în zonă a fost din 1266, apoi după Revoluție au cam dispărut viile din păcate și acum încercăm sa reînnoim, să reînodăm de fapt o tradiție, o istorie, o tradiție în special a vinurilor albe de calitate”, ne mai spune acesta.
Eckehardt Zaig: via este o punte de legătură între generații
În doi-trei ani celebrul vin de Teaca, produs de ultima familie de sași rămasă în comună, familie care a hotărât să reînvie o tradiție veche de mai bine de 800 de ani și a replantat soiuri nobile de vii pe dealurile din zonă, va putea fi găsit la cele mai mari târguri de profil.
„Via la Teaca are viitor! De asta suntem ferm convinși. Am investit foarte mult în ultimii cinci ani și suntem convinși că va avea un viitor. Este o zonă cunoscută, tradițională și solul și clima se pretează foarte bine pentru struguri. Am reușit să accesăm și fonduri pentru partea de plantare, pentru partea de vinificație din păcate nu, dar merge destul de bine și suntem mulțumiți”, spune tânărul om de afaceri, Eckehardt Zaig, care vrea să reînvie tradiția vinului de Teaca.
Chiar dacă nimeni din familie nu este viticultor, Eckehardt Zaig, nu și-a uitat tradițiile și nici copilăria pe care a petrecut-o printre viile pline cu struguri. Familia sa mai deține în zonă o podgorie veche, însă tânărul sas a hotărât că e vremea să vină și cu soiuri noi, competitive, pentru a ajunge în timp să redea vinurilor de Teaca locul pe care l-au avut odinioară.
Cu ajutorul de la stat, dar și cu multă implicare, a reușit să replanteze 7 hectare cu vie din soiuri diferite.
„Din soiurile vechi am păstrat Feteasca, am păstrat Neuburger și Traminer, iar din soiurile noi avem Sauvignon Blanc, Chardonnay, Muscat și Feteasca Neagră și urmează să mai plantăm un strugure tipic zonei care este Neuburgerul”, spune omul de afaceri.
A încercat să obțină un spațiu pentru a amenaja crama și o hală de producție în sat, însă nu a reușit, așa că a decis să construiască o cramă nouă în spatele casei părintești unde strămoșii săi produceau unul dintre cele mai bune vinuri din zonă.
În spatele casei a montat deja primele patru tancuri de inox unde mustul, după ce este stors și filtrat este depozitat și lăsat să se transforme în celebrul vin de Teaca care va fi depozitat apoi în butoaie, tot din inox, aflate în beciul vechii case. În paralel lucrează pentru construirea unui depozit nou și a unei crame mai mari.
Anul acesta este primul în care via are prima producție. Pentru că în zonă nu mai există culegători de struguri și-a adus o echipă de culegători tocmai de la Aiud.
Alături de noua vie păstrează și vechea vie a familiei, veche de peste 80 de ani.
„Pe vremuri, înainte de '89 în această zonă erau tot vii, însă după '89 majoritatea viilor din Teaca s-au distrus. Au mai rămas cele vechi deținute de particulari. Aici am plantat o suprafață de 7 hectare de vie și ne aflăm deja în anul trei, primul în care apare rodul. Vrem să păstrăm și viile vechi care, chiar dacă nu sunt cele mai profitabile pentru că necesită muncă destul de meticuloasă, le păstrăm pentru a ține o punte de legătură între generații – cea veche și generația nouă. Dificultățile sunt numeroase - în primul rând, o mare problemă este forța de muncă. Oamenii nu știu să lucreze cu cercul ardelenesc care este tipic la această vie”, povestește omul de afaceri.
Teaca are o tradiție de 800 de ani în producția de vin. Era una dintre cele mai bogate comune din Bistrița-Năsăud și alături de Lechința, era cea mai mare comunitate producătoare de vin de calitate superioară din nordul Transilvaniei.
Sașii au fost cei care au plantat aproape 500 de hectare de vie, din diferite soiuri, vinurile fiind recunoscute în întreaga lume. După plecarea sașilor din Teaca, în 1944, viile din zonă au intrat în proprietatea statului care, până în urmă cu 25 de ani le-a administrat ca pe un bun de preț, însă după revoluție viile au rămas în paragină.
Încet, încet viile din zonă reapar, până acum peste 30 de hectare de vie fiind replantate la Teaca.