Începuturile probabil stau ascunse acum mulţi ani, când părinţii ei o luau la petrecerile lor şi dansau acolo cu ea printre invitaţi. Mama a fost cea care a îndrumat-o şi a înscris-o întâi la gimnastică. Dar disciplina sportivă nu a prea fost stilul ei, aşa că mama a dus-o la balet.

Din clasa a II-a a făcut balet la Şcoala de Arte din Galaţi, îşi aminteşte din acea perioadă chiar şi un spectacol, în preajma  Crăciunului, dar nu mai ştie care a fost momentul anume în care a descoperit pasiunea: „Pur şi simplu m-am lăsat aşa purtată de val şi de evenimente şi treptat pasiunea a crescut cumva de la sine, de capul ei...”, ne-a mărturisit Daniela Hasiade - acum coregraf la Scenica - acolo unde zeci de copii şi mămici din tot judeţul au ajuns s-o iubească şi o vor iubi cu siguranţă şi atunci când paşii o vor purta departe de Bistriţa. 

Începuturi... Primele suferinţe, primele bucurii pe scenă...

După ce a terminat Şcoala de Arte, a intrat în clasa a V-a la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galaţi, cu mult elan şi multe vise, s-a ataşat instantaneu de primul profesor de balet care, însă, a murit după un an de zile. „A fost un şoc emoţional pentru noi, am vrut să renunţ la balet atunci, să nu mai merg deloc la şcoală...”.

A urmat o profesoară foarte exigentă, care i-a pus la treabă, astfel încât, pierduţi şi epuizaţi de multe ore de muncă şi exerciţii – au trecut încet peste durerea provocată de dispariţia primului profesor.

„A fost vorba într-adevăr de multă muncă, aveam două ore pe zi balet la şcoală, apoi aveam spectacole, din clasa a VI-a deja eram distribuiţi în spectacole, la Teatrul Muzical «Nae Leonard» din Galaţi, mergeam câteva ore şi la repetiţii, la teatru. Ni s-a deschis acolo o lume extraordinară, ne jucam pe coridoare, prin culise, nu ne mai venea să plecăm acasă... Munca nu era resimţită ca un efort, pe atunci. Totul părea un fel de distracţie...”, îşi aminteşte Daniela, adăugând că a întâlnit, de când dansează, şi oameni foarte talentaţi, nativ dăruiţi cu înclinaţii speciale pentru dans, dar care, fără muncă susţinută, s-au blazat – la fel cum a cunoscut şi oameni care, fără prea multe calităţi native, au ajuns foarte departe muncind mult şi conştiincios. 

Drumul spre Bistriţa şi Scenica a trecut înainte prin Anglia...

După liceu, o parte din colegi au mers mai departe, la Coregrafie, în Bucureşti, dar Daniela Hasiade avea reţineri, pentru că auzise de la colegii mai mari că acolo se face mai mult dans contemporan decât balet clasic, aşa cum visa ea. O profesoară din liceu a convins-o că trebuie să danseze în continuare şi că, până se decide, ar putea munci în Anglia. Ea i-a făcut rost de un contract, astfel încât Daniela a ajuns într-un oraş turistic din Marea Britanie, unde a făcut coregrafie, timp de trei ani, la un circ.

Cea mai bună prietenă din liceu a convins-o să se întoarcă la Constanţa, să dea şi ea la o facultate, „ca toţi oamenii normali”, i-a depus dosarul la Drept, la Administraţie Publică, unde Daniela Hasiade a şi studiat alţi trei ani, fără să-şi dea licenţa şi fără să o pasioneze cursurile prea mult. Între timp, s-a înscris şi la Facultatea de Teatru din Constanţa, la Coregrafie, unde a întâlnit-o pe directoarea Beatrice Rancea, care a adus acolo o artistă coregraf din Ungaria, care lucra mult în stilul Pina Bausch şi alături de care a pus în scenă şi spectacolul ei de suflet...

Magia dansului contemporan...

Aici a descoperit frumuseţea şi magia dansului contemporan şi, împreună cu alţi colegi, a ajuns să dea examen la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale” din Bucureşti. Primii ani aici au fost fabuloşi, o mulţime de întâlniri cu regizori, actori, artişti vizuali, multă muncă, agitaţie şi colaborări extraordinare cu Teatrul Naţional de Operetă „Ioan Dacian”...

După ce şi-a dat masterul şi a terminat facultatea, a urmat o perioadă de căutări: „Teatrul de operetă intrase în renovare, nu se mai făceau spectacole atât de des, aveau doar producţii mici pe care le plimbau prin diferite oraşe, căci nu mai aveau sediu, au renunţat la noi... Ne-am trezit cu elanul la pământ, aproape de depresie. A intervenit, cumva salvator, un contract de un an de zile pe un vas de croazieră, cu trei spectacole de balet clasic, dans contemporan până la jazz. Mi-a plăcut mult, am vizitat o mulţime de locuri, a fost o experienţă deosebită... La finalul contractului, la fel de salvator, a apărut Scenica în viaţa mea. Dora m-a contactat, iar propunerea ei de a face coregrafie cu copiii m-a cucerit instantaneu, am fost teribil de încântată să fac un spectacol de coregrafie de la cap la coadă... Mi s-a părut că am ajuns, în sfârşit, la provocarea pentru care m-am pregătit în toţi anii de şcoală...!”, a mai povestit Daniela Hasiade care acum este implicată, alături de copiii de la Scenica, într-un nou proiect de dans contemporan - Scurtcircuit - un proiect cât o lecţie de viaţă...

Ce anume a făcut Daniela Hasiade de doi ani încoace la Bistriţa – puteţi reciti accesând linkurile de mai jos:

VIDEO: Scenica...! Sufletul nostru s-a topit şi s-a scurs pe pământ...

MAGIC. Castelul de la Arcalia – luminat feeric. Tulburătoare încleştare de forţe între săteni, domni şi funcţionari!

FOTO/VIDEO: Cei mai mici dansatori au ieşit din filele uriaşe ale cărţii. Iar muzicuţa a făcut minuni…

FOTO/VIDEO: Tulburător şi emoţionant spectacol Scenica, la Palatul Culturii

Foto @ Scenica - poarta spre Arte