Promoția 1966 - 1967 de la Cristeștii-Ciceului a numărat 50 de elevi, constituind ultima grupare de clase paralele, cu elevi din șase localități, cu atât de numeroși profesori, deoarece în anul următor s-a inaugurat o nouă școală impunătoare la Uriu.

Reîntâlnirea peste ani și ani, cu câte o parte din foștii elevi și foarte puținii profesori de odinioară a prilejuit o imensă bucurie, o clipă de emoție atât de curată şi adevarată, mai ales că a adus cu sine ceva din copilărie, din candoarea și inocența timpului ce s-a scurs iremediabil.

Decizia de a organiza acest eveniment aparține colonelului Gheorghe Belciug și maistrului Nicu Pop, doi entuziaști care au insistat și au „trudit" spre împlinirea unei dorințe comune. Insistența cu care au activat este o dovadă a nostalgiei după anii fericiți ai copilăriei, dar și a dorinței de trăire frumoasă împreună a unor clipe ireversibile.

Ca de obicei, școala ne-a primit cu drag, cu porțile deschise, atât de sărbătorește, într-o ținută impecabilă, mereu înnoitoare, având ca amfitrion pe directorul Cornel Urian. Pe platoul din spatele clădirii, vegheat cu discreție de prezența romantică a unei sălcii pletoase, am fost invitați să ne grupăm după voie, printre îmbrățișări și schimburi de cuvinte, cu lacrimi de emoție și bucurie parcă interminabile.

Directorul a rostit cuvântul de bun venit, a dat citire unui mesaj al precedentului organizator al altei întâlniri, Iacob Gușat, și a prezentat programul zilei ce-a debutat cu un moment artistic susținut de elevii școlii sub îndrumarea competentă a profesoarei Nadia Urian.

Toți am urmărit spectacolul oferit cu încântare și profundă trăire emoțională, linia melodică și versurile fiind atât de bine alese!

Pașii ne-au fost dirijați apoi spre clădirea din spatele curții, unde ochii mințiii și ai sufletului au trăit o adevărată încântare în fața capodoperelor din muzeul școlii: o bogată și strălucitoare colecție de obiecte artizanale, cusături, țesături, costume naționale, toate constituind dovezi inestimabile ale vechimii și frumuseții portului popular, ale măiestriei artei populare și  respectului pentru românism.

Toate acestea au fost posibil înfăptuite prin perseverența și truda dascălilor, elevilor și părinților de aici, sub competența și permanenta preocupare a profesoarei Nadia Urian. Alocuțiunea acesteia rostită în ambianța muzeistică a intensificat trăirea emoțională, mândria de a fi dascăl la această școală de peste 30 de ani.

Un alt prilej de bucurie, de plăcută aducere-aminte și de prețuire pentru munca celor ce au fost și sunt în această școală a fost revederea laboratoarelor, a sălilor de clasă şi coridoarelor, a întregului spațiu școlar, total modernizat, într-o ținută estetică impecabilă, valorizând la cel mai fidel și mai convingător mod, calitatea actului didactic, creația, rezultatele competențelor elevilor și dascălilor de aici.

Ce dovadă mai elocventă a competenței manageriale, a colaborării perfecte între școală și familie, între școală și factorii puterii locale, spre realizarea unui învățământ ce răspunde unor înalte exigențe?

Momentul de maximă intensitate emoțională l-a constituit Ora de Diriginție. Din cei 50 de absolvenți au răspuns prezent profesorii diriginți Ana Tătar - înlocuind pe cel dispărut, profesorul Hordouan Iacob și Terezia Pulbere, şi 35 de absolvenţi, câțiva având motive temeinice de absență, iar 14 dintre ei fiind plecați puțin printre alte planuri ale universului indefinit.

Cu dureroasă aducere aminte și regret am păstrat momentul de reculegere cuvenit în memoria celor dispăruți dintre elevi și profesori, precum - Vasile Câmpan, Gheorghe Tighici, Iacob Hordouan, George Dascăl, Aurora Morar şi alții… Apoi, în ordine alfabetică, și-au rememorat întâmplările de demult, poznele copiilor veseli de odinioară, bucuriile sau necazurile cu notele din catalog, exprimând mulțumiri, recunoștință dascălilor pentru responsabilitatea și competența profesională, pentru zecile de ore de consultații, pentru nenumăratele vizite la domiciliu, pentru exigența cu care au fost instruiți, pentru pedepse și recompense...

Dovadă că munca acestora împreună n-a fost zadarnică este tocmai evoluția fiecăruia, afirmarea profesională atât de variată, performanțele obținute de-a lungul anilor nu numai profesional, ci și în familie și societate. Toți se pot lăuda cu realizările obținute, cu educația primită în școală prin copiii și nepoții pe care au știu să-i convingă de rolul hotărâtor al muncii perseverente, al științei de carte, al învățării.

Aproape fiecare dintre foștii elevi au rostit cu emoție în glas impresii, au evocat momente din anii de școală. De nestăvilit în fluxul amintirilor a fost domnul director Vasile Greluș. Dornică să spună tuturor gândurile și impresiile personale, Nana Homorodean a elogiat competența profesorilor, grija doamnei Ana Tătar pentru cultivarea limbii române. Colonelul Gheorghe Belciug - principalul organizator - își amintește printre altele de tezele de la limba română, impecabil notate aproape toate, cu 9 și cu 10. O prezență aparte a constituit-o fostul elev Vârtic, azi preot, care a adus cu sine nota de sfințenie, de aer bisericesc activității.

Profesorul Vasile Greluș, director ani de-a rândul, a evocat succesul acestei școli în timpul de demult, afirmarea acesteia ca unitate de elită în județ, numeroasele responsabilități avute pe parcursul anilor, dovadă a calității dascălilor de aici, dar și succesele profesorilor de azi, exemplul Nadiei Urian, deținătoare a multor premii pentru activitatea ei de autoare a patru cărți și numeroase articole în presa județeană.

Profesoara Terezia Pulbere a exprimat păreri aproape nedescoperite despre calitățile și talentele elevilor de odinioară, dar și despre continuitatea în scurgerea anilor a prezenței în această școală a unor profesori și directori de mare calitate ce au asigurat cursul ascendent al afirmării acesteia.

Momentul decisiv a primit o notă de mare sensibilitate prin emoția transmisă de rostirea cuvintelor subsemnatei, poate și pentru că alături de profesorul Vasile Greluș și profesoara Terezia Pulbere, am alcătuit un trio de septuagenari dascăli ce s-au bucurat dintotdeauna de respectul celor din jur. În încheierea acestui moment a vorbit directorul Cornel Urian, care a concluzionat aducând în prezent învățământul de aici, printr-o trecere în revistă a succeselor școlii, a meritelor de a fi mereu în fruntea altor unități școlare. A adus mulțumiri întregului colectiv didactic, elevilor din prezent și de odinioară.

Vă mărturisesc faptul că întotdeauna m-am mândrit cu elevii mei, am avut întotdeauna admirație și mult respect pentru colegii mei și am considerat un adevărat titlu de noblețe calitatea de a fi elev sau profesor la școala de la Cristești. Dovadă că nu m-am înșelat sunt foștii mei elevi din promoția de acum o jumătate de secol. Îi felicit din toata inima, le mulțumesc tuturor și le doresc doar BINE și SĂNĂTATE!

Prof. Ana Tătar