De mai bine de 10 ani, Paul Axinte a hotărât să lase orașul-stațiune și să își facă un rost în viață, peste hotare.

Totuși, dorul de casă și dragostea față de tradiție, locuri și oameni, l-au determinat pe bistrițean, după 10 ani petrecuți peste hotare, să se întoarcă acasă, în vacanță. Împreună cu soția sa, Ann și cei trei copii au revenit vara aceasta în căsuța din paie, lemn și cob, cu acoperișul plin de mușchi și flori, pentru a-și petrece vacanța.

Doi ani a muncit bistrițeanul, care locuiește acum în Belgia, pentru a finaliza căsuța din orașul natal. Chiar și acum mai sunt unele mici retușuri de făcut, dar, pe ansamblu, întreaga construcție arată cum nu se poate mai bine, micuța căsuță fiind așa cum o descrie Hans Christian Andersen în cărțile sale pe cea din turtă dulce.

Paul și-a cunoscut soția, pe Ann, în Spania într-o căsuța asemănătoare cu cea pe care cei doi tineri și-au construit-o acum la Sîngeorz-Băi, căsuță în care își petrec vacanțele fie de vară, fie de iarnă.

Apoi, cei doi tineri, pasionați de ecologie, s-au înscris la un curs, în care au învățat în Belgia. cum să construiască o căsuță din paie și apoi și-au adus visul în România.

Misiunea lui Paul nu a fost deloc una ușoară, pentru că nu a găsit meșteri care să îi înțeleagă ideile și să lucreze așa cum știa el că trebuie construită casa. Și baloții de paie au fost o problemă deoarece, cei din România nu sunt suficient de bine presați, ca în străinătate.

„În căsuța aceasta au intrat 300 - 400 de baloți de paie, pe care i-am presat cu cricul de la mașină” ne povestește râzând Paul, „până am reușit să îi facem extrem de rezistenți. Am folosit cob, care este foarte rezistent și mie îmi place foarte mult ca și material, adică un amestec de lut paie și nisip”. Din acest amestec a confecționat și cărămizi pentru o mai bună rezistență a casei.

Căsuța este deosebită, la fel ca și materialele din care este făcută: jos, la parter sunt două dormitoare, ambele cu intrări separate, iar la etaj bucătăria și living-ul integrat.

Întreaga căsuță are doar 80 de metri pătrați, însă e suficientă pentru un a-ți petrece acolo câteva zile de relaxare, departe de problemele cotidiene.

Paul Axinte este inginer de meserie, cu experiență ca și tehnician în firme de arhitectură, așa că a înțeles rapid cum trebuie făcută căsuța ecologică, însă mai greu i-a fost cu meșterii din România...

Misiunea nu a fost deloc una ușoară, muncitorii i-au dat cele mai serioase bătăi de cap, iar proiectul nu a ieșit tocmai cum a vrut Paul. A avut însă mare noroc cu artistul plastic Maxim Dumitraș, care l-a ajutat să rezolve problema scării interioare a locuinței, pe care a sculptat-o pentru a încăpea în spațiul îngust. 

Tot Max Dumitraș este responsabilul și pentru construcția sobei-șemineu cu cuptor integrat, care a ieșit deosebită.

Acoperișul căsuței a fost atent confecționat și el și deasupra a semănat iarbă și flori aduse tocmai din Olanda. Acum sus, pe acoperișul căsuței, parcă din turtă dulce, poți să stai relaxat, la înălțime, în iarbă și să admiri de sus întregul oraș...

„De ce o casă din paie? Mi-a plăcut mult ideea de casă alternativă, sustenabilă și unde poţi să-ți pui amprenta, să o personalizezi așa cum vrei, să te joci cu formele... Este foarte ușor să lucrezi cu paiele, este un material ușor și foarte natural. Toate materiale din casa asta sunt din natură, paiele, copacii i-am ales din pădure, am un stejar și un plop pentru susținerea balconului, acoperișul este verde. Casa e tencuită cu cob, asta însemnând pământ cu nisip și paie mărunțite, totul este natural. Dacă vrei să dărâmi casa asta nu rămâne nimic, totul e ecologic, dar este și foarte rezistentă... E elastică și nu o poți dărâma... Casele de paie și de lut sunt de sute de ani, mai există și acum sus, pe deal, case care rezistă. O casă din beton durează cam 10 - 20 de ani apoi tencuiala pică... Creează un aer foarte plăcut și curat înăuntru, nu ai probleme cu igrasia, menține căldură iarna și vara e un pic de răcoare. E aer curat, respiră toți pereții și e o atmosferă plăcută. Și costul scăzut este un avantaj. Ideea acestei case a fost să o fac mai altfel, dar cu toate condițiile de confort, doar televizor nu voi pune” ne-a povestit Paul.

„Costurile baloților și a pământului aproape că nici nu se pun, dar compensează munca, e multă muncă manuală și munca înseamnă oameni, echipă și de obicei echipa trebuie să o faci tu, pentru că nu prea găsești în România echipă care să știe ce are de făcut. Este ceva nou aici, dar în Belgia se fac inclusiv supermarketuri și săli de sport din baloți de paie" mai spune Paul.

Paul și Ann au împreună trei copilași, care se bucură acum de minunățiile oferite de căsuța verde, cea mai deosebită din întreaga zonă.

„În Belgia nu există astfel de peisaje, nu se mai face agricultură de familie, peste tot sunt blocuri și case ridicate" povestește Ann, care iubește România și peisajele de aici, dar și faptul că de la vecini poate cumpăra ouă, lapte și brânză sută la sută ecologice.

„Ce-mi place cel mai mult la această casă este faptul că este o casă naturală, ecologică și e casa noastră. Noi am făcut-o, cum ne place. Este o casă absolut personală și îmi place foarte mult faptul că e făcută din materiale naturale. Eu, fiind din Belgia, pentru mine România este o țară puțin exotică, foarte interesantă unde găsesc chestii care în Belgia nu mai există - acest peisaj minunat nu-l găsești în Belgia, agricultura de familie, agricultura tradițională și atmosfera de țară care la noi, din păcate, în mare măsură s-a pierdut de tot" spune Ann.

Fratele lui Paul, Cristian, este și el foarte încântat de căsuța din paie și lut făcută de fratele său, pe care însă l-a ajutat în permanență de cum aflat de planurile noii case.

„Mi s-a părut o idee unică, interesantă, nu mai este așa ceva în zonă, cel puțin la noi în județ. Mai există case asemănătoare în zona de sud a țării. A ieșit foarte bine, am muncit împreună și ai satisfacția că ai depus un efort care are un răspuns. Cel mai greu de construit au fost pereții, la ei am lucrat cel mai mult, iar această tencuială de cob este foarte pretențioasă, pereții au fost tencuiți de 3 - 4 ori. Nu este ca la o tencuială normală, unde dai odată și apoi zugrăvești și ai terminat... Am dormit în ea și e minunat. Parcă ești afară și totuși înăuntru. Se aud foarte clar zgomotele de afară, greierii noaptea, păsărelele dimineața și alte sunete din natură care într-o casă din cărămidă nu s-ar auzi” ne povestește Cristian, mândru de casa fratelui său.

De cum au văzut căsuța de poveste, numeroși turiști au bătut la poartă pentru a o închiria.

În timp, Paul Axinte vrea să deschidă căsuța turiștilor în perioada în care el și familia lui se află în străinătate, în Belgia, însă numai celor care apreciază așa ceva.