Sute de piese de ceramică preistorice au fost descoperite în această toamnă pe Dealul Târgului, lângă Bistriţa. Descoperirea este de o importanţă covârşitoare pentru că demonstrează ştiinţific faptul că întreg dealul a fost terasat şi locuit de o comunitate foarte puternică şi înstărită – acum aproape 2.000 de ani înainte de Hristos.
Totul a început în toamna târzie a anului trecut, când pe Dealul Târgului au fost descoperite un topor şi o daltă lucrate în bronz şi un vas de aur datate din Epoca Bronzului. În urma acestor descoperiri specialiştii de la Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud au decis că merită să demareze cercetări suplimentare – fiind desemnaţi, în acest sens cercetătorul dr. George Marinescu de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud şi dr. Florin Gogâltan de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca.
Fondurile au fost asigurate integral de Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud, iar ceea ce au descoperit aici cei doi cercetători avea să le întreacă orice aşteptare.
„S-au făcut săpături aici în două etape, una desfăşurată în iulie, iar alta încheiată recent, în septembrie – cu ajutorul unor inimoşi voluntari coordonaţi de profesorul Dan Archiudean de la Liceul Grigore Moisil din Bistriţa, cărora le şi mulţumim mult pentru sprijin”, a precizat dr George Marinescu pentru Bistriţeanul.ro.
„Este o descoperire extrem de importantă şi pentru vremurile noastre şi pentru cele de acum 2.500 de ani. Am încercat practic să descoperim şi alte elemente care să ne permită o încadrare cronologică mai exactă a vasului de aur şi a obiectelor de bronz descoperite aici anul trecut. În locul în care s-au descoperit obiectele respective nu s-a mai descoperit nimic. În schimb s-au făcut descoperiri extraordinare la aproximativ 400 de metri mai sus, spre vârful dealului”, a mai spus dr George Marinescu.
Descoperirea de o importanţă covârşitoare se referă la o comunitate de crescători de animale care s-au stabilit pe Dealul Târgului acum aproape 2.000 de ani înainte de Hristos, au terasat dealul şi l-au locuit o vreme îndelungată – încropindu-şi aici o aşezare stabilă, numeroasă şi foarte bogată şi prosperă.
„În general cei care au trăit în perioada culturii Wietenberg se mutau din loc în loc. Este neobişnuită o asemenea aşezare stabilă, care se întinde pe aproximativ 400 de ani, din 1.800 până spre 1.500 înainte de Hristos. Am descoperit, de asemenea, că ei au realizat acolo ample lucrări antropice, au terasat tot dealul şi au transformat spaţiul într-un centru zonal foarte important. Locuiau aici şi pe timp de iarnă şi au fost contemporani într-adevăr cu cei care deţineau vasul de aur, o raritate pentru acea vreme.”
S-au descoperit aici fragmente şi bucăţi ale unor vase de provizii de mari dimensiuni în care aceşti locuitori îşi păstrau alimentele, s-au descoperit şi fragmente de oase din animalele pe care aceştia le consumau şi care urmează să fie datate inclusiv cu Carbon 14 pentru a stabili cât mai exact vârsta acestora, s-au descoperit fragmente de chirpici pe care încă se vede urma stâlpilor de lemn care au constituit aşezările şi casele acestor oameni – dar şi o râşniţă masivă de formă concavă, o rotiţă de lut ars aparţinând unui car ritualic sau un cuţit de piatră.
Sunt sute de fragmente ceramice foarte frumos decorate, cu spirale, brâuri şi butoni masivi în relief, lucrate cu mâna.
Practic este vorba despre vestigii şi mărturii ale unei comunităţi stabile care a trăit aici în perioada mijlocie a epocii bronzului (cultura Wietenberg), acestea fiind cu atât mai valoroase cu cât informaţiile despre această perioadă sunt relativ puţine în întreaga Transilvanie.
„Uimitor şi surprinzător este faptul că – la aproape 1500 de ani distanţă, urmele acestei aşezări erau încă vizibile, iar vechile terase au fost reamenajate de daci care au locuit pe acelaşi amplasament pe o perioadă de circa 200 de ani, în faza clasică a civilizaţiei dacice (secolul I înainte de Hristos - secolul I după Hristos). Din această perioadă de locuire au fost descoperite fragmente de opaiţe, vase de tip sac sau borcan, castroane şi piese din metal precum lame de cuţitaş de fier şi ace de fier, dar şi două monede de argint, denari romani republicani folosiţi de daci”, a mai precizat cercetătorul.
Având în vedere importanţa extraordinară a sitului arheologic – specialiştii Muzeului Judeţean au început demersurile pentru declanşarea procedurii de clasare şi introducerea lui în Lista Monumentelor Istorice din Bistriţa-Năsăud. Fapt care implică automat că detectoarele de metale nu vor mai fi permise în acea zonă în care nu vor avea voie să fie amplasate nici antene de telefonie mobilă sau de orice alt tip.