Iubitorii de frumos au avut parte, zilele trecute, de încă o seară de neuitat, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi. În cadrul proiectului „Formă și dialog” a fost (re)adus în cotidian un nume mai puțin cunoscut, dar care va avea ecou pentru posteritate: ILEANA ANTONU.

Principalul „vinovat” pentru organizarea acestei expoziții retrospective este artistul Maxim Dumitraș, cel care a restaurat o parte însemnată din lucrările artistei, aflate în custodia Casei Orășenești de Cultură din Sîngeorz- Băi, lucrări pe care aceasta le-a donat, prin testament, orașului în care și-a petrecut ultimii ani din viață. Alte lucrări și documente se află în colecții particulare, la Muzeul Grăniceresc din Năsăud sau la Direcția Județeană a Arhivelor Statului Bistrița-Năsăud.

După o succintă prezentare a programului serii, făcută de profesorul Icu Crăciun, cei prezenți au putut admira expoziția omagială, care s-a încadrat în „Forma” întâlnirii și care a fost detaliată de Vasile Duda, critic de artă. Partea de „Dialog” a aparținut doctorului în istorie Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc din Năsăud și profesorului de Limba și literatura română Icu Crăciun, care au prezentat aspecte din viața și opera artistei, cuprinse într-un album retrospectiv intitulat ILEANA ANTONU (Bistrița, 2016), publicat cu sprijinul Consiliului Județean Bistrița–Năsăud, al Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, al Muzeului de Artă Comparată Sîngeorz-Băi și al Primăriei Sîngeorz-Băi.

„Născută în 1890 în Mărişelu, Ileana Antonu se căsătoreşte la nici 15 ani cu Emil Chiffa, funcţionar superior la Banca «Coroana» din Bistriţa, dar şi un apreciat ziarist, poet şi muzician. Încă de mică, Ileana este atrasă de pictură, urmând o şcoală primară în Bistriţa, unde ia lecţii de pictură de la Iosef Humplik, un pictor şi sculptor vienez.

În 1920 Ileana se mută cu soţul său în Cluj-Napoca, unde îşi continuă studiile de pictură. Tot în această perioadă Ileana începe să studieze şi muzica. Repertoriul abordat de bistriţeancă era unul extrem de variat, apelând atât la creaţia românească, cultă sau de inspiraţie populară, cât şi la muzica universală.

În tot acest timp însă, Ileana Antonu nu abandonează pictura, prima sa expoziţie având loc în anul 1924, la Castelul Banffy din Cluj, urmând ca a doua expoziţie să aibă loc trei ani mai târziu.

Talentele de necontestat ale Ileanei erau completate de o frumuseţe orbitoare, frumuseţe care a surprins-o chiar şi pe Regina Maria a României. Aceasta auzise pe la începutul anilor '20, că prin zona Bistriţei există o artistă care îi seamănă uimitor.

Curioasă din cale afară, regina a chemat-o pe Ileana la palat pentru a se convinge de frumuseţea sa. Când a văzut-o, Regina Maria a exclamat: Eşti frumoasă foc! Ileana a profitat de vizită şi i-a cântat reginei, care drept răsplată i-a dăruit două şiraguri de mărgele.

În 1929 artista părăseşte România, pentru a studia în Italia, Germania şi Franţa. La Paris ajunge să studieze alături de Tadeusz Styka şi chiar lucrează pentru o perioadă la Muzeul Luvru. Plecarea în străinătate a însemnat ruptura de primul său soţ Emil Chiffa.

După ce a revenit în ţară, la 41 de ani l-a cunoscut pe colonelul Nicolae Antonu, comandant al Inspectoratului de Jandarmi transilvănean, cu care s-a şi căsătorit şi căruia îi preia numele. Nicolae Antonu s-a născut în 1878 la Năsăud şi provine dintr-o familie de militari, fiind fiul lui Toader Antonu, un căpitan cesaro-regesc. Nicolae a servit, până să o cunoască pe Ileana, în Ungaria şi Polonia. Ajunge chiar prizonier al ruşilor în 1915, fiind internat într-un spital din Moscova, de unde evadează după însănătoşire.

În ultima parte a vieţii, Ileana Antonu s-a stabilit la Sîngeorz-Băi, mai precis din 1958 și până la decesul din 18 februarie 1971, aceasta fiind înmormântată în curtea Bisericii Ortodoxe din orașul-staţiune.”

(Informaţii preluate din Arhiva Someşană VIII şi XI) 

Anuța Pop