A fost o zi plină de experiențe noi atât pentru organizatori, cât și pentru instructori și participanți, iar entuziasmul și energia lor au fost molipsitoare. Am trecut pe rând pe la cele trei săli unde s-au derulat cursurile și am vorbit deopotrivă cu instructorii și participanții pentru a reda din atmosfera de acolo.

Roxana Lăpuşte – organizator – ne-a explicat de ce a fost necesar un workshop de dans la Bistrița: Noi avem o asociație de majorete în Cluj care se ocupă de toate majoretele din țară, iar ceea ce practicăm noi, cheerleading-ul se practică în puține orașe, în numai patru orașe din țară, și până acum nimeni nu a avut inițiativa de a organiza un workshop practic. Noi am mai participat la workshop-uri, dar au fost bazate mai mult pe teorie, mai puțin pe practică. Noi am mers cu clubul nostru la o tabără organizată de instructorii prezenți aici la Balaton în Ungaria și a fost foarte frumos. Atunci m-am gândit de ce să nu îi aduc și eu în România. Au fost destul de puține majorete la Balaton din Romania, fapt pentru care m-am gândit că nu au posibilitatea, iar asta m-a făcut să invit instructorii în România și pentru că primăria m-a sprijinit am putut să fac acest demers la Bistrița și toată lumea a fost încântată.

Ce așteptări au avut participanții de la workshop? Ei au fost foarte entuziasmați și foarte încântați de acest workshop pentru că majoritatea nu au mai participat și erau foarte nerăbdători. Eu cred că o să fie foarte bine pentru că instructorii au experiență și știu cum să se comporte, mai ales la o primă ediție. Pe viitor sper să reușim să organizăm workshop-ul pe o durată mai lungă, pentru că avem participanți și din Râșnov, Ploiești sau Cluj și să bată atâta drum pentru câteva ore de activitate e puțin.

Dan (Knights of Transilvania) a participat la workshop ca să evolueze: „Ca să învățăm lucruri noi și să căpătăm experiență. Am venit și pentru instructorii din străinătate pe care îi cunoaștem de multă vreme și care au devenit mentorii noștri. Cred că acest workshop ne va oferi mai multă experiență, încredere, energie și ambiție...”.

Tony Hodges, unul dintre instructorii invitaţi, a explicat pentru Bistriţeanul.ro că profesia lui este tocmai cheerleadingul. „Am fost cheerleader din 1987, așa că am practicat cheerleading timp de 30 de ani. Am început în liceu și pentru mine a însemnat fericirea, o măsură a libertății, înseamnă că sunt în măsură să ajut oamenii să fie fericiți și îmi place foarte mult. Prin definiție cheerleading-ul este despre a face oamenii fericiți. Am descoperit că pentru mine este într-adevăr o parte fericită a vieții mele și de aceea am făcut din asta profesia mea".

Cum consideră Tony Hodges că va evolua cheerleading-ul în România? „Cred că a început deja să evolueze în ceva special. Cred că au evoluat de la majorete la majorete competitive acum. România a fost reprezentată în ultimii trei ani la europenele pentru majorete, deci cred că românii sunt într-o direcție bună cu majoretele. Copiii sunt foarte deschiși să învețe lucruri noi, vor să știe mai mult, vor să aducă profesioniști și să continue învățarea. Cred că cheerleading-ul românesc este în creștere, tot mai bine și mai bine...".

Cât despre workshop - Tony Hodges a subliniat că este foarte încântat. „Sunt încântat de copii, au o atitudine și o etică profesională foarte bună, doresc cu adevărat să lucreze, așa că pentru antrenorii ca mine este foarte interesant. Sunt pentru prima dată în Bistrița și este un orășel atât de drăguț, ne place...”.

Bogdan Boantă, un alt instructor invitat, a afirmat că îşi doreşte, în primul rând, ca oamenii să se simtă bine şi să se distreze: „Iar dacă la finalul workshop-ului vor simți că au învățat ceva nou, care le va fi util pe viitor, eu sunt mai mult decât foarte fericit... Participanții sunt copii şi tineri entuziasmați, plini de viață și cel mai important, dornici de a învăța lucruri noi. Sunt bucuros că au ales să învețe să danseze pentru că asta le va aduce foarte multă bucurie și îi va ajuta să se exprime pe viitor în moduri în care nici nu se gândesc că ar fi posibil".

Având în vedere direcția muzicii spre fusion, instructorul nu ştie cum va arăta dansul în viitor, însă poate spune cu siguranță că dansul evoluează în fiecare zi și devine tot mai complex, iar dansatorii sunt din ce în ce mai buni, mai impresionanți și mai surprinzători – mai crede Bogdan Boantă, conştient că dansând a învățat să fie mai ordonat şi mai organizat: „Mi-am antrenat mintea, am ajuns în locuri din interiorul meu și am reușit să eliberez prin mișcare fiecare bucurie, fiecare tristețe, fiecare lacrimă. De asemenea, mi-am format un stil de viață și dacă ar fi să o iau de la început, aș alege tot dansul. Îmi doresc să transmit oamenilor bucuria pe care o simt și eu atunci când dansez, îmi doresc să reușesc să le insuflu dragostea pentru dans pentru că dansul te poate elibera, te face să fii cine vrei tu în orice moment...”, conchide Bogdan Boantă.

Hera, un alt instructor invitat, cunoscut bistriţenilor pentru că a ajuns până în finala Românii au talent, alături de un alt dansator bistriţean, Marius Moldovan – a povestit că a reuşit să le învețe pe fete o tehnică de dans și teatru care a apărut prin anii '70, numită viewpoints. „Sunt foarte micuțe, aşa că le învăț această tehnică prin niște exerciții, niște joculețe de improvizație. Le-am făcut un fel de exercițiu de meditație din memoria afectivă. Practic, le-am întins pe spate, le-am făcut un parcurs, le-am pus să se gândească la anumite momente cheie din viața lor de exemplu, când au fost cele mai bucuroase, cele mai triste, să se gândească la o persoană foarte apropiată lor. Lucruri și elemente care le vor ajuta pe ele la această coregrafie pe care o învață. Ele nu își dau seama practic ce fac, dar își accesează memoria afectivă pentru a reuși să devină mai expresive. Eu la asta încerc să lucrez – la expresivitatea lor și ele toate fiind gimnaste, încerc să le învăț cu totul altceva decât ce fac ele la antrenament...”, a recunoscut Hera, adăugând că îşi doreşte foarte tare ca ele să rămână cu ceva după activitatea asta, la fel cum și ea a învățat de la alții. „Mai ales că majoritatea fiind gimnaste, probabil unele dintre ele o să facă coregrafie, iar la facultate nu se învață tehnica asta care practic antrenează performeri și crează un grup, un colectiv foarte puternic.”

Ce înseamnă performence-ul pentru Hera? Ei bine, este întocmai „o modalitate de a mă descoperi. Cineva spunea că dansul, performance-ul este un alt mod de a ține un jurnal. Practic într-un dans de-al meu eu o să pun experiențele mele, dansul nu o să îl uit niciodată, deci nu am cum să uit acele experiențe. E un mod de a mă descărca și de a nu uita anumite lucruri despre mine. Mi se pare că dansul și actoria sunt meseriile în care lucrezi cel mai mult tu cu tine însuți...”, a mărturisit Hera, adăugând că ea este pentru prima dată când încearcă să facă viewpoints cu copiii și crede că i-a reușit.

Jessica, una dintre fetele care au participat la workshop, ne-a explicat că s-a înscris aici pentru că i s-a părut „o ocazie frumoasă să aflu mai multe, să mai adaug ceva părții de gimnastică pe care o practic. Mă va ajuta cu siguranţă să mă pot exprima mai bine...”

Ana Şerban