Grupate în jurul aceleiaşi teme, cea a aspiraţiei către înălţimea fluidă, atât în sens propriu, cât şi în sens figurat – lucrările artiştilor Elisabeth Ochsenfeld (Heildelberg) şi Maxim Dumitraş (Bistriţa) au fost prezentat publicului german de dr. Georg Lecca.

Elisabeth Ochsenfeld ştie cât de important este să te reinventezi ca artist, la intervale mai mari ori mai mici de timp, să ieși din pielea cu care te-ai acomodat și ai obișnuit publicul, și să pătrunzi asumându-ți toate riscurile într-o alta nouă, căci artista chiar asta a făcut de-a lungul carierei sale – constant – remarca Robert Şerban despre Elisabeth Ochsenfeld.

Recunoscută ca o excelentă desenatoare, ca un grafician cu viziune și cu o tehnică extraordinară – Elisabeth Ochsenfeld a intrat cu dezinvoltură, de câțiva ani, în pielea pictorului. Cea mai recentă expoziție a ei, După obcini, în care subiectul fiecărei lucrări este un deal, aparent același, face dovada unui rafinate coloriste, dar și a grației și vivacității cu care liniile și tușele dau forme și alcătuiesc conținuturi.

Amestecuri bine dozate de calofilie grafică și euforie picturală, dealurile Elisabethei Oschsenfeld conturează cu pregnanță un areal artistic original și în continuă expansiune, mai spune Robert Șerban.

Maxim Dumitraş rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior şi, printr-o acrobaţie surprinzătoare a enunţului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absenţa.

Dacă sculptura lui Brâncuşi recuperează esenţialul materiei şi repune în discuţie natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Maxim Dumitraş deposedează sculptura de propria sa corporalitate şi o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen.

Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate, de la formele masive şi de la materialele compacte până la limita disoluţiei în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv şi pe un alt vector moral, parcursul brâncuşian al degravitaţionalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă până la atingerea imponderabilităţii – consideră criticul Pavel Şuşară.

Expoziţia rămâne deschisă până pe 15 ianuarie 2016.