A început să studieze baletul târziu, la 12 ani și s-a mutat la Cluj pentru asta. De 17 ani este prim-balerină în Germania, dar nu a uitat Bistrița. A revenit în vacanță, la Colibița, fix în perioada în care avea loc tabăra Școlii de Balet Ovidiu Danci și le-a învățat pe copile micile secrete care au făcut-o astăzi mare balerină.
Alexandra Daniela Pașcu este unul dintre numele sonore ale baletului din Germania, țara în care trăiește și dansează de 17 ani ca prim-balerină. Cariera ei continuă și astăzi, deși are 35 de ani. Are propria școală de balet în Flensburg, orașul în care trăiește și dansează de când a plecat din România.
Este invitată pe scenele din toată țara, dar nu vrea să se mute din micul orășel în care trăiește dintr-un motiv simplu: îi aduce aminte de orașul natal - Bistrița.
A copilărit pe strada Mesteacănului din Bistrița. Era un copil ca oricare altul și nimic nu arăta că peste ani va ajunge o mare balerină. Cea care avea să-i schimbe viața a fost bunica nou intrată în viața ei după divorțul părinților. Fostă balerină, aceasta a remarcat într-o zi, când dansa pe muzica lui Michael Jackson, că are talent și l-a sfătuit pe tatăl ei să o trimită la Cluj, la Liceul de Coregrafie.
Fără poante și cu șanse minime, a cucerit scene
A terminat clasa a V-a la Bistrița și apoi s-a mutat la Cluj, unde a început să studieze baletul.
A fost cumplit. În nouă luni a trebuit să recupereze ceea ce colegii ei învățaseră în trei ani. I-a convins pe profesori că prin foarte multă muncă și talent nativ poate să ajungă balerină și în 2000 a absolvit Liceul de Coregrafie „Octavian Stroia” din Cluj.
Unul dintre profesori, Nicoleta Toader, a remarcat talentul ei și „m-a luat sub aripă și împreună am zburat”.
„Îmi amintesc și acum că nu aveam poante, erau foarte scumpe la vremea aceea și nu știu cum a făcut că a primit toată lumea poante și am putut dansa”, își amintește astăzi Alexandra.
La câteva luni după Bacalaureat a plecat în Germania și din 2000 locuiește și dansează la compania de dans din Flensburg. Primii zece ani a fost prim solistă, iar în ultimii ani acceptă colaborări din partea teatrelor din toată Germania și dansează acolo unde este nevoie de ea și astăzi.
Medea este rolul pe care l-a iubit cel mai mult dintre zecile pe care le-a jucat de-a lungul anilor și încă speră să o interpreteze pe Giselle, singurul rol pe care și l-a dorit să-l facă și nu a avut ocazia.
La Flensburg are deja propria școală de balet, alături de alți doi balerini profesioniști din Bulgaria și o tânără din Germania, iar de anul viitor printre cei care vor preda la școala ei va fi și un profesor rus, un vis pentru orice școală de balet din lume.
Predă copiilor cu nevoi speciale și asta o împlinește profesional
Chiar dacă nu o recunoaște fățiș, îi plac provocările și îi place să demonstreze că se poate orice atunci când iubești ceea ce faci. Le-a demonstrat tuturor că poți să ajungi o mare balerină chiar dacă te apuci de studiu la 12 ani, iar astăzi plăcerea ei este să lucreze cu astfel de copii cărora nu li se dă nicio șansă.
„Să știi că am văzut mulți copii talentați, care s-au apucat timpuriu de balet și copii cotați fără prea mari șanse, care s-au apucat târziu. Dacă mă uit acum înapoi, în balet îi vezi pe cei fără șanse, restul, marile talente, au renunțat, nu mai dansează… Am copii care au mers în orașe mai mari cu baletul, mă bucur mult, ca orice profesor, dar marea mea bucurie și satisfacția profesională maximă o simt când lucrez cu copiii cu nevoi speciale. De exemplu, am la școală un băiețel cu autism care studiază baletul. Îți mărturisesc că am plâns de emoție când mi-a dăruit un zâmbet. Știi ce greu e să obții un zâmbet de la un copil cu autism? Terapia prin dans, prin balet, i-a făcut bine și l-a făcut să zâmbească… Am o altă fetiță cu dublă personalitate. Și la ea, terapia prin dans face minuni…” - povestește entuziasmată Alexandra.
Balerinele lui Ovidiu Danci au cucerit-o
N-a uitat niciodată de Bistrița, se recomandă ca fiind bistrițeancă get-beget, iar zilele trecute a venit la Colibița, în vacanță. N-a ajuns bine în stațiune că a dat, absolut întâmplător, de Ovidiu Danci, fost coleg. Ovidiu Danci i-a lansat invitația de a preda câteva ore de balet în cadrul taberei pe care o organiza la Colibița, Alexandra a răspuns cu bucurie, iar micuțele balerine de la Școala de Balet Ovidiu Danci au avut onoarea și bucuria de a fi pregătite de o mare balerină din Germania, originară din Bistrița.
„Am avut trei zile de pregătire cu fetele de la Școala de Balet Ovidiu Danci. Fetele sunt foarte bune și extraordinar de talentate. Ca bistrițeancă mă bucur foarte mult că Ovidiu a deschis școala de balet la Bistrița și sper doar ca părinții să înțeleagă ce face el pentru acești copii, cât e de important. Eu știu ce fac în Flensburg pentru copiii mei și Ovidiu face la fel, iar orice profesor care vine, la școala mea sau a lui Ovidiu este un mare efort și un mare câștig pentru copii. Este important ca ei să nu plece din Bistrița, să rămână acasă, lângă părinți și, totuși, să-și păstreze șansele de a deveni cândva mari balerine. Cine vrea să lase Bistrița? Credeți că mie mi-a fost ușor? Ceea ce face Ovidiu este o mare oportunitate pentru Bistrița, o mare șansă pentru copii… Sper să realizeze părinții și voi, bistrițenii… M-ar bucura mult. Eu o să revin, am stabilit deja o colaborare și mă bucur că s-a ivit ocazia să dau înapoi Bistriței puțin din ceea ce știu..” - a mai spus Alexandra Pașcu pentru Bistrițeanul.ro.
Plecată de mică din orașul natal, Alexandra a păstrat acea mândrie că este bistrițeancă. Dovadă a acestui fapt e sclipirea pe care o are în ochi atunci când vorbește despre Bistrița, chiar dacă ea și-a construit cariera și viața la mii de kilometri depărtare.