„O scenă cum nici Bucureştiul nu are! O nuntă pe care vă invit s-o preţuiţi, pentru că este a noastră! Sus braţele, sus drapelele, supeeeerb! Asta este Bistriţaaa!” a exclamat fericit Dorel Cosma, directorul Festivalului "Nunta Zamfirei" care a debutat spectaculos şi ridicol pe pietonal, unde s-au adunat aproape 4.000 de bistriţeni.
Cea de-a XX-a ediţie a festivalului internaţional „Nunta Zamfirei” a debutat astă-seară pe pietonalul Liviu Rebreanu – cu câteva necesare complimente schimbate între primarul Ovidiu Creţu şi managerul festivalului – Dorel Cosma.
Primarul Ovidiu Creţu a primit din partea lui Dorel Cosma o plachetă aniversară, o diplomă şi o medalie specială şi a remarcat că „dacă le primeşte primarul, le primiţi şi voi, căci toate premiile pe care le primesc – le primesc în numele vostru, al cetăţenilor...”.
Primarul Ovidiu Creţu a lansat şi o provocare pentru organizatorii festivalului – şi anume să-l transforme într-un festival concurs, precum cel de la Dijon care, eventual să se numească „Struţul de aur” sau "Păunul de cristal" sau altfel, dar care să ne înscrie într-adevăr în circuitul cultural al Europei.
La rândul său, Dorel Cosma a remarcat că „Bistriţa salută lumea! Este un spectacol inaugural, un spectacol provocare poate unic la nivel naţional – care aduce elementul clasic şi folcloric, încă o dovadă a frumosului şi culturii. Veţi desluşi singuri felul în care cultura populară a fost transmisă în muzica clasică. Figaro vine la Bistriţa, la Nunta Zamfirei!”
După care pe scenă au fost invitaţi soliştii şi instrumentiştii Operei Române din Craiova, care au avut parte de o intrare şi o primire triumfală – şi s-au străduit să interpreteze câteva încântătoare şi dulci arii din opere celebre – aşa cum bistriţenii au ascultat şi de Crăciun sau de Paşti sau cu alte ocazii festive.
Din nefericire, după primele arii mai săltăreţe, atmosfera s-a cam lâncezit iar în spate dialogurile au cam luat-o razna cu replici de genul “Dar ăsta nu e Verdi?” “Şi ce dacă e!? N-are voie să cânte Verdi la nunta lui Figaro…?” “Sonorizarea e un masacru, totuşi… La muzică populară nu-ţi trebuie cine ştie ce boxe, dar la operă… e dezastru…” “Dar solista cine este?” “Stai c-o s-o prezinte imediat” “Dar ariile sunt din Nunta lui Figaro…?!” – iar la o asemenea dificilă întrebare – nimeni n-a îndrăznit să mai răspundă, de teamă să nu cumva să pară needucat tocmai la o ediţie jubiliară sau, mai grav – incult, ca-n bancul cu ţăranii care se acuzau reciproc “ba cult eşti tu cu maică-ta”.
În fine, bistriţenii nu au apucat să afle nici ce arii s-au interpretat, nici cine sunt soliştii – şi nici care este legătura dintre Nunta lui Figaro cu Nunta Zamfirei pentru că nimeni nu a făcut prezentările de rigoare. Dar poate pe parcursul festivalului să ne lămurim sau poate că organizatorii au dorit pur şi simplu să fie culţi de această dată şi să demonstreze că opera merge mână-n mână cu folclorul. Sau poate dimpotrivă…
Important este că din decor nu au lipsit ghirlandele de confetti şi artificiile care s-au pornit brusc pe scenă, când muzicienii Operei din Craiova şi-au început concertul sau plachetele jubiliare şi buchetele de flori cu care au fost cinstite câteva personalităţi care au contribuit decisiv la prima ediţie a Nunţii Zamfirei – organizate în 1991, pe o scenă mai mică, în curtea liceului Liviu Rebreanu.
Spectacolul a devenit cu adevărat electrizant abia când ansamblurile “Cununa de pe Someș” și “Balada” au urcat în sfârşit pe scenă să ilustreze în dans şi muzică o nuntă ca pe Valea Someşului. Alături de ei au dansat, pe rând în câteva scurte recitaluri şi câteva din formaţiile invitate în această ediţie: saşii – cu un dans cam lent, cu surprinzătoare mişcări de balet, maghiarii – cam plictisitori şi monotoni – ţiganii – dansatori daţi naibii care au încins efectiv scena cu mişcări îndrăcite şi pline de energie, italienii – veseli şi molipsitori ca de obicei...
Totul s-a încheiat apoteotic cu 15 – 20 de minute de jocuri de lasere în care bistriţenii s-au convins că folclorul merge nu doar cu muzica de operă ci şi cu muzica tehno. Efectele speciale au părut unora decupate din concertele anilor 70 – 80 cu Jean Michel Jarre, dar cei aproape 4.000 de bistriţeni care au umplut pietonalul Liviu Rebreanu până la refuz le-au apreciat cum se cuvine, au suspinat admirativ şi au aplaudat frenetic întreaga scenă în care s-au derulat numele ţărilor invitate, numele Bistriţei dar şi al Centrului Cultural Municipal – principalul organizator şi responsabil de prima seară fantastică din Nunta Zamfirei…