Pentru că numai creştini fiind ne vizitează – în pofida oricărei raţiuni – fericirea şi pentru că (vorba poetului:) numai datorită creştinismului nu umblăm crispaţi sau jigniţi pe străzile nocturne ale oraşului şi nu ne numărăm printre cei care încă nu au înţeles că mai mare fericire este să dai decât să iei – în această noapte tulburătoare – ca fiecare noapte de Înviere – toate drumurile din Bistriţa au dus către biserici.

Sute şi mii de bistriţeni au luat cu asalt lăcaşurile de cult din oraş pentru a asista la slujba de Înviere, pentru a asculta misterioasele şi atât de odihnitoarele cuvinte “Hristos a Înviat!” şi pentru a răspunde, cu aceeaşi certitudine şi credinţă – “Adevărat c-a Înviat!”

Cu lumânări sau candele în mâini bistrițenii au încercat din nou să retrăiască miracolul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, urmărind cum preoţii, cu puțin înainte de miezul nopții, și-au aprins de la candela de deasupra Sfintei Mese, o lumânare mare și frumos împodobită, au ieşit cu ea printre sfintele uși, au înalțat făclia cu ambele mâini, rostind de trei ori, cu voce puternică: Veniți de luați lumină!

Bisericile din Bistriţa s-au luminat treptat, de jur împrejur, iar cei care au participat la slujba de Înviere afară, în stradă, au luat (urmând un ritual mereu emoţionant) lumină unul de la celălalt, într-o ceremonie care culminează cu înconjurarea bisericii de trei ori și cu tulburătorul imn: „Hristos a înviat din morți / cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / viață dăruindu-le...”

S-a citit apoi Evanghelia după Matei care descrie scena Învierii, felul în care a fost descoperit mormântul gol și cuvintele Îngerului: „Duceți-vă degrabă și spuneți ucenicilor Săi că S-a sculat din morți și iată va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo îl veți vedea....”