De multe ori am comparat ce se întâmplă cu banul public cu situația familiilor cu părinții iresponsabili. După ce primesc salariul (sau alocația/ajutorul social) stau două-trei zile prin crâșme și apoi fac foame o lună întreagă, își trimit copiii rupți în fund la școală și se lamentează că nimeni nu-i ajută, că sunt oropsiții sorţii. Dacă-i cheamă cineva la lucru refuză, că-i prea greu, că-s ocupați, etc.

Prioritățile orașului nu sunt luate în considerare când se construiește bugetul anual și multianual.

Cu nenumărate ocazii primarul Crețu a afirmat că nu îngroapă banii orașului în asfalt. De aceea nu trebuie să ne mirăm că străzile orașului arată cum arată, peticite, sparte, cu gropi și denivelări și cca 70 km de drumuri de pământ. 70 km de drumuri de pământ – rușinea orașului care se pretinde „european”. Este o nedreptate pe care primarul o face bistrițenilor plătitori de impozite.

Toți banii plătiți de bistrițeni ca impozit pentru mașini intră în bugetul local, dar la fel ca acciza pe carburant care ar trebui dirijată pentru construcția de drumuri naționale și autostrăzi, banii din impozitul auto se „pierd’ pe drum și se finanțează din ei tot felul de lucruri inutile sau, în cel mai fericit caz de apreciere, puțin prioritare.

Ne plângem că nu avem parcări suficiente. Toată lumea e de acord că trebuie construite noi parcări. Și pentru că de-a lungul străzilor nu mai sunt locuri pentru noi parcări, cum nici pe lângă blocuri nu mai sunt, singura soluție este să construim parcări sub sau supraetajate. Parcarea din Piața Eminescu este una dintre soluții (trecând peste niște aspecte privind protejarea parcului, care pot fi rezolvate) și priorități.

Am avea bani pentru această investiție deosebit de necesară, precum și parcări în zona Piața Petru Rareș-Bistricioarei, Ispirescu, Independenței, Ștefan cel Mare, etc. Capacitatea de împrumut a municipiului nu este folosită corespunzător. În loc ca împrumutul bancar de 40 milioane de lei să fie dirijat spre fantasmagorii (pârtia de schi) sau lucruri mai puțin prioritare (podul berăriei), putea fi folosit pentru a începe parcarea Eminescu sau putea fi folosit pentru asfaltarea celor 70 km de drumuri desfundate din municipiul „european” Bistrița. DA, puteam avea toate străzile din oraș asfaltate din acest împrumut, nu numai cele pe care locuiesc șefi din primărie sau alte instituții publice!

S-au cheltuit și în anul 2015 mulți bani pe „prostii”: mere de plastic, manifestări „culturale” fără nici o legătură cu cultura, mulți bani irosiți pe „studii” care nu aduc nimic benefic comunității. Lucrările plătite din bugetul local se fac cu costuri mult umflate și de proastă calitate ( nu dau exemplu decât lucrările de la pasajele orașului și Piața Mică).

Cred că trebuie să facem o analiză, autorități și cetățeni, asupra priorităților orașului și să construim bugetele viitoare pe această bază. Dacă primarul și consiliul local nu vor acest lucru și situația continuă tot așa, atunci cetățenii trebuie să oprească jaful bugetului local și să-și impună voința!

Prioritățile la acest moment le văd următoarele:

1. Infrastructura rutieră, care este obligație imperativă a administrației locale:

- Drumuri corespunzătoare sec. XXI, fără nici un kilometru neasfaltat;

- Parcări – trebuie să trecem la faza parcărilor colective sub sau supraetajate;

- Piste pentru biciclete;

- Încă cel puțin o trecere sub sau supraterană peste calea ferată;

- Reglementarea traficului în zonele sensibile ale orașului (de ex. zona industrială Drumul Tărpiului);

2. Infrastructura școlară (suntem răspunzători pentru viitorul comunității și pentru șansele copiilor bistrițeni pentru a reuși într-o carieră conform aptitudinilor; nici o cheltuială să nu mai fie pusă în sarcina părinților!)

- Dotarea claselor de studiu cu material didactic la nivelul sec. XXI;

- Dotarea modernă a laboratoarelor astfel ca elevii să aibă șanse reale în competiția pentru admiterea în universități de prestigiu;

- Dotarea atelierelor școlare cu utilaje performante pentru ca absolvenții să aibă șanse reale pe piața muncii pentru meserii cerute de mediul de afaceri bistrițean și nu numai;

- Dotări corespunzătoare pentru asigurarea siguranței elevilor și cadrelor din învățământul bistrițean;

3. Curățenia orașului (foarte importantă pentru sănătatea publică, praful pe care îl inhalăm zilnic, combinat cu umiditatea zonei, facilitează îmbolnăvirea aparatului respirator)

- Înlocuirea sistemului învechit de măturare cu metode moderne de aspirare a prafului;

- Impunerea colectării selective a deșeurilor;

4. Infrastructura recreațională

- Spații verzi și zone de agrement (parcuri, păduri-parc, malurile râului Bistrița);

- Terenuri de sport în special pentru sporturi de masă;

- Locuri de joacă pentru copii;

5. Siguranța cetățenilor

- Iluminat public corespunzător;

- Sistem modern de prevenție a faptelor antisociale;

- Profesionalizarea poliției locale;

Sigur că cele de mai sus sunt punctele mele de vedere, a unuia din cei 80.000 de locuitori ai Bistriței. Sunt de acord că pot fi și alte priorități sau altă ordine de abordare a lor. De aceea, reiterez necesitatea unei dezbateri ample si sincere privind necesitățile comunității și prioritățile de abordare a lor. Nu va fi ușor să armonizăm toate punctele de vedere, dar dacă acceptăm părerile a cât mai multor cetățeni vom obține o concluzie mai aproape de necesitățile reale, nu cum se petrece acum când un singur om, fie el și primarul municipiului, decide totul privind modul cum este folosit bugetul local.

Florin Chereji