Floriile sau Duminica Floriilor marchează ultima duminică înaintea Învierii Domnului şi reprezintă intrarea triumfală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.

Conform profeţiilor Vechiului Testament, Iisus îşi pregăteşte singur intrarea ca să fie recunoscut ca fiind Mesia, după cum însuşi Legea spunea.

Mântuitorul este aclamat de o mulţime de credincioşi care aveau în mâini ramuri de măslin şi de finic. Aceştia, văzându-L, au început să strige: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului." Credincioşii rosteau aceste cuvinte deoarece simţeau că Dumnezeu s-a pogorât din Ceruri şi a venit pe pământ pentru a-i mântui.

Duminica Floriilor este strâns legată, în credinţa populară, de ramurile de salcie: în mai multe regiuni ale ţării, aceste ramuri au calităţi vindecătoare şi aduc spor în casă iar în Duminica Floriilor, oamenii aduc la biserică ramuri înflorite de salcie, ca să fie sfinţite de preoţi sau le primesc de la preoţi pentru a le duce acasă.

Acestea vor fi apoi păstrate tot anul la grinda casei pentru a proteja casele, animalele şi oamenii.

În Ardeal, fetele nemăritate obișnuiau să facă descântece pentru dragoste în noaptea de Florii. Se luau și aici ramurile sfințite de salcie, care se puneau în pământ, pentru a aduce rod bun holdelor. Din câteva dintre ele se faceau coroane şi se duceau la morminte, pentru a le da acestora lumină şi alinare pe lumea cealaltă.

Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina şi sub denumirea de Duminica Stâlparilor, iar semnele din aceasta zi sunt interpretate, în regiune, ca prevestiri pentru anul în curs. Se spune, de pildă, că, dacă de Florii ies broaștele, atunci vara va fi frumoasă.