”Au trecut cele 72 de ore critice! Cu toate acestea, nepalezii sunt terorizați și în ciuda ploii de afară aleg să stea tot în corturi improvizate, chiar dacă unele case nu prezintă crăpături și sunt sigure. Încă sunt oameni aflați sub dărâmături, sate distruse în totalitate la care nimeni nu a ajuns. Credincioșii din capitală se mobilizează să plece spre zonele afectate pentru a săpa după trupuri și a duce mâncare și paturi/haine celor care nu mai au nimic decât hainele de pe ei. Avioanele și elicopterele zboara încontinuu aici, iar la sunetul făcut de ele toți tresărim, mai ales că unele fac pământul să vibreze. Frica se simte în aer. Cu toate acestea, vrem, așa cum putem, să fim o încurajare și o mângâiere pentru nepalezi! Suntem priviți ca "nebuni" că stăm în casă și ne încredem într-un Dumnezeu care ne poartă de grijă! Ultima resimțire a valului seismic a fost acum 9 ore. Sperăm să nu mai experimentăm nimic de acest gen și ne rugăm să se oprească și ploaia!” – scria Flavia celor dragi pe o rețea de socializare.

Astăzi, fosta noastră colegă din redacția Bistriteanul.ro ne-a declarat: ”De 30 de ore nu a mai fost nimic. Suntem în casă și căutam modalități de a ajuta oamenii de aici și din satele distruse. Ne revenim deși niciodată nu vom mai fi la fel! Sunt zone în care încă nu a ajuns nimeni și oamenii sunt încă sub dărâmături. Nu vom mai fi la fel pentru că un astfel de eveniment te marchează pentru totdeauna. Încă tresărim la sunetele puternice și veștile rele care continuă să vină. Doar amplifică trauma și șocul...”

Când am întrebat-o despre cel mic și cum face față situației, Flavia ne-a spus că ”e vesel. Am fost tare pentru el ca să nu simtă teama și pericolul. Când lumea urla, eu îi cântam. E o veselie și jumătate și ne bucurăm enorm că îl avem că ne-a mai scos din starea de șoc fiind forțați să ne jucăm cu el”.

Evident, a venit și întrebarea dacă nu se gândesc să se întoarcă acasă: ”Acum când e mai mare nevoie să vin acasă? Cine să-i ajute? Cine să-i încurajeze? Noi am venit aici să fim un ajutor pentru nepalezi. Acum că a fost cutremurul au mai mare nevoie. Nu putem pleca. Da, sună muuuult mai bine să fim acasă. Însă să ne întoarcem în aceste momente ar însemna să fim lași. Avem oameni care ne-au contactat că vor să ajute această țara și oamenii de aici și noi vom fi mâinile întinse ale tuturor românilor din lume care vor să ajute comunitatea nepaleză. Acesta e destinul nostru. Nu putem pleca! Iubim acest popor și suntem aici pentru ei. Și când am putea să le arătam mai multă dragoste dacă nu acum când au nevoie de ea? Acum, ajutându-i, simțim ca trăim!”

”Nevoile sunt uriașe. Acum se cumpără hrană și corturi pentru cei care stau în satele distruse în totalitate. Sumele sunt foooarte mari, dar orice ajutor e binevenit! Corturile mari sunt 330 de dolari unul. Mâncarea e tot mai scumpă pentru că e tot mai puțină. Satele, cele care o produceau, sunt afectate și astfel trebuie adusă mâncarea din alte zone... cam asta e situația. Pagubele se ridică la 5 miliarde de dolari. Apa potabila e pe terminate...cealaltă, care vine din pământ e infectată. Asta e situatia...Guvernul nepalez e paralizat și nu acționează. Străinii sunt cei care se pun în mișcare. Ajutoarele vin din afară: China, Japonia, Australia, India și alții. Dacă ne plângeam noi de cum iau inițiativa autoritățile în România, aici e de sute de ori mai dezastru. Citeam că de ani buni se tot spunea că va urma un cutremur și că Nepalul nu e pregatit și se apela la autorități să acționeze și să ia măsuri însă nu au facut nimic. Iar acum, continuă la fel: nu fac nimic! Sunt paralizate! Noi suntem terorizati de sunetul de avioane și elicoptere care survolează pe aici. E ca după război. E nevoie de ajutoarele straine, dar fiori reci ne trec pe spate de fiecare dată când acestea zboara așa de aproape de pământ, mai ales că noi, unde stăm, suntem aproape de aeroport” – a descris Flavia situația din zonă pentru Bistrițeanul.ro.