„N-am avut niciodată atâta lume la ziua mea” a glumit Radu Moldovan, președintele Consiliului Județean care și-a serbat azi ziua de naștere și în cadrul vernisajului unei expoziții extraordinare semnate de Marcel Lupșe – „probabil cel mai iubit artist din Bistrița, un om mare și frumos” după cum l-a descris Gavril Țărmure.
Toată lumea bună a orașului – de la preoți, la profesori universitari, medici, pictori și sculptori, oameni de afaceri sau șefi de instituții, dar și invitați de seamă din Cluj – și-au dat întâlnire astă-seară în secția de artă contemporană a Muzeului Județean – acolo unde pictorul Marcel Lupșe, cetățean de onoare al Bistriței, și-a vernisat expoziția jubiliară „Față către față”.
La evenimentul care a marcat împlinirea a 60 de ani a pictorului au participat Radu Moldovan, președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud (care și-a serbat astăzi ziua de naștere) dar și primarul Ovidiu Crețu, subprefectul Ovidiu Frenț și alte oficialități care l-au felicitat pe maestrul Lupșe.
Mai în glumă, mai în serios, primarul Ovidiu Crețu a remarcat că în cazul lui Marcel Lupșe nu trebuie să așteptăm, ca în cazul altor artiști, să moară pentru ca opera să-i fie recunoscută – el reușind deja să se impună pe plan local, național și internațional.
„Ne mândrim cu asemenea cetățeni de onoare” a remarcat Ovidiu Crețu, în timp ce Gavril Țărmure, managerul Centrului Județean pentru Cultură a subliniat că este onorat să fie alături de Marcel Lupșe pe care îl cunoaște de mai bine de 30 de ani: „Mă simt țanțoș pentru că, pe deasupra este și nașul meu, așa că pot depune mărturie pentru frumusețea caracterului său. Este un om mare și frumos care provoacă bucurie imediat ce îl întâlnești și este probabil cel mai iubit artist din Bistrița” a mai spus Țărmure, referindu-se și la numărul mare de persoane care au invadat astă-seară sălile Muzeului Județean.
„A-ți face autoportretul este ca și cum te-ai spovedi” a afirmat și poetul Ion Mureșan, amintind cuvintele fiicei sale la vederea portretelor semnate de Marcel Lupșe: niciun autoportret nu seamănă cu celălalt, e ca și cum pictorul s-ar fi pictat din auzite, ca și cum ar fi întreprins o lungă călătorie în jurul figurii sale, deși – în autoportret, în final nici nu mai contează pe cine anume pictezi... „Dar pe mine nu reușește să mă fenteze – chipul lui seamănă leit cu un apus de soare, cu nori și căpițe de fân...!” a conchis poetul Ion Mureșan.
Și, în timp ce colecționarul și omul de afaceri George Lecca i-a oferit lui Marcel Lupșe un cadou special – un portret în bronz al lui Corneliu Baba, criticul de artă Oliv Mircea a descris autoportretele pictorului ca fiind forma superioară de narcisism care nuanțează și mai acut inefabilul din sufletul celui care se luptă cu figura sa, încercând s-o ilustreze în culori și idei – începând cu un autoprotret realizat de Marcel Lupșe în 1979, și terminând cu ultimul – realizat în 2014, în care artistul stă cu spatele la public...
La rândul său, Marcel Lupșe a rostit câteva cuvinte la inaugurarea expiziției cu autoportrete, subliniind că nu îl paște narcisismul ci că a încercat să ofere publicului povestea unei vieți și a încercat să picteze timpul sau curgerea lui pe figura unui artist.