Ceea ce m-a şocat de-a dreptul este prezenţa societăţii civile la această dezbatere extrem de actuală şi importantă datorită sumelor uriaşe puse în discuţie. Numărul cetăţenilor simpli, care nu fac parte din presă şi care nu sunt angajaţi ai primăriei, prezenţi în forul suprem al democraţiei locale – Consiliul Local, a fost: unu, repet, unu, adică subsemnatul.

Nici măcar semnatarii din societatea civilă care au depus o plângere împotriva referendumului n-au mai venit la şedinţa Consiliului Local Bistriţa unde s-a dezbătut şi votat plângerea lor… Prin urmare, eram singurul cetăţean simplu prezent la o dezbatere punctuală: banii pentru referendum, adică preţul unui apartament pentru care o familie lucrează o viaţă întreagă – 180.000 lei şi o dezbatere mai amplă: 174 milioane euro pentru drumul de căruţe din Bistriţa, adică aproape preţul unei misiuni NASA pe lună (209 milioane euro).

Acum mă întreb: dacă noi cetăţenii nu ne implicăm activ măcar prin simpla prezenţă la dezbaterile politicienilor din Consiliul Local, cum să ne aşteptăm ca politicienii să fie oneşti, cinstiţi, corecţi atunci când vor folosi banii noştri publici? Filosoful John Rawls afirma că politicienii au un singur interes: să-şi mărească continuu puterea pentru a câştiga următoarele alegeri (The Law of Peoples, 1999).

Ca atare, dacă noi cetăţenii nu facem presiuni democratice, argumentative, civilizate, neîncetate asupra politicienilor, aceştia nu se vor gândi la interesul public, binele comun, binele tuturora, ci vor servi numai interesele lor personale şi a partidelor politice. Imaginaţi-vă cum ar fi decurs şedinţa de astăzi de la Consiliul Local Bistriţa, dacă în sală erau 300 sau 400 de persoane, care civilizat şi democratic ar fi asistat la dezbateri, iar unii ar fi luat cuvântul ca să întregească viziunea politicienilor aleşi local.

Oare, acei politicieni nu ar fi fost mai atenţi la argumentele folosite? Oare, nu ar avea frică reală, că dacă nu acţionează pentru binele tuturora, cetăţenii prezenţi la dezbatere nu îi vor mai vota? Oare, democraţia înseamnă numai să votezi din 4 în 4 ani, fără a te mai interesa activ şi direct de activitatea reprezentantului tău? În concluzie, atâta timp cât noi simplii cetăţeni nu încercăm uniţi să-i convingem prin presiune publică, constantă, civilizată pe politicieni, sub stindardul dragostei, aceştia nu vor face nimic pentru noi…

Prof. Florin I. Bojor

P.S. să ne rugăm lui Dumnezeu, să lumineze mintea politicienilor ca să administreze creştineşte banii noştri!