Cazurile veveriţa, aparatura de vot şi masa au făcut celebră Primăria Bistriţa în toată România! Dar insuficient pentru a le demonstra bistriţenilor de risipa banilor publici, banilor noştri, ca să nu mai adaug şi raportul Curţii de Conturi.
Cu o indiferenţă imensă din partea majorităţii bistriţenilor, cu câţiva cetăţeni pe rolul societăţii civile şi cu o opoziţie care numai opoziţie nu e, zarurile par a fi aruncate: domnul Creţu şi administraţia domniei sale îşi fac planuri la primărie pe alţi 4 ani…
În 2013, un ziar local titra: „Florin Bojor, rămas singur împotriva tuturor, se întreabă: Unde e societatea civilă?” şi de atunci, mă tot întreb…
În noiembrie 2015 mulţi tineri au ieşit în stradă, apoi fiecare s-a retras în spatele tastaturii şi a vieţii private. A mai rămas un mic grup care visează şi speră…
După victoria din iunie 2016 a maşinăriei de partid a domnului Creţu, poate că şi acest grup se va stinge, rămânând amintirea unei experienţe plăcute.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să nu mai visăm la o adevărată societate civilă, la implicarea cetăţenească a bistriţenilor, la democraţie directă, la un viitor prosper a tuturora din comunitate.
Eu cred cu tărie că fără vise nu pot exista fapte bune! Iar drumul construirii societăţii civile se face numai mergând. De aceea, sunt bucuros că pot ieşi cu pancarte, că pot scrie, că pot vorbi în public, că pot spera. Poate, în ceasul al doisprezecelea, cineva aude…
Prof. Florin I. Bojor