E un semnal de alarmă deloc îmbucurător.

Te unge pe suflet ironia, pamfletul construit impecabil dar nicidecum înjurătura de la uşa cortului ori mojicia de cartier camuflate ulterior de politeţi, etichete şi aluri false. Ori ambalate cu proză şi poezie contemporană.

Cei care se transformă permanent, care ne veghează, care au obsesii neîntemeiate sau se simt urmăriţi şi-au greşit vocaţia alegând jurnalistica. Sunt neindicaţi pentru un dialog patronat de un comportament în spiritul bunei-cuviinţe, al amabilităţii şi al respectului reciproc.

Oameni trişti, bătrânicioşi, crispaţi şi însoţiţi de un aer securist, tensionaţi şi resentimentari într-o ţară mustind de umor. Cine şi ce poate fi mai lipsit de valoare ?

Emisiunile şi judecăţile transmise, au un aer de scandal ieftin, sunt adesea încărcate până la insuportabil de xenofobie, rasism şi antisemitism. Prea pline de autosuficienţă. Dezechilibrate şi tabloide, fără reguli şi cod deontologic, îţi dau senzaţia că nu transmit nimic.

Inclusiv calupurile de publicitate şi urările compuse în redacţia proprie, livrate publicului, sunt ridicole, provinciale şi kitschioase. Însoţite de aceleaşi voci care zgârie timpanul şi umplute cu texte de cea mai proastă inspiraţie şi cea mai joasă speţă. Aşadar, deloc eficiente şi cât se poate de inactuale.

Evenimentele culturale se prezintă cu scenariu şi regie în stil cancan de către oameni ajunşi, contra firii, în poziţii de conducere şi cu un simţ al proprietăţii cumplit de ridicol.

Fabulos şi comic, în acelaşi timp, destinul unora! "Cine sunteţi voi, cei-fără-de-nume, de-ndrăzniţi să le spuneţi unor reprezentanţi ai jurnalismului local (aproape nefrecventabil) că, deşi cu un stil încruntat şi vehement, sunt nişte pseudoscriitori obtuzi şi lipsiţi de originalitate, pur şi simplu antipatici, care-au făcut ori ba şcoli bitange neacredidate ajunse, în final, tipografii ordinare de diplome? Cum puteţi manipula cititorii on-line şi pe admiratorii posturilor radiotv că nu sunt în stare de o frază coerentă, doveditoare de talent jurnalistic ori filozofic, ci doar de banalităţi şi ipocrizie ? Cum vă permiteţi să le sugeraţi că, puşi într-un dialog - faţă în faţă - cu un profesionist relaxat şi calm, posesor al unui aer destins, vor fi pe niciunde cu toată şcoala absolvită te miri cum...?"

Uite că facem întocmai cum simţim.

Să fim realişti: între un anonim şi un semianonim, fudul şi vanitos, nu există diferenţă. Gazetaria, ca orice altă meserie, trebuie învăţată straşnic şi abia ulterior aplicată cu simţ de răspundere.

Pe de altă parte, atitudinea vine din educaţia de-acasă, se completează în şcoală, ţine de mediul în care te desfăşori, se limpezeşte în familia construită, se reflectă în copiii pe care-i ai, se conturează din experienţele personale de viaţă.

Prin urmare, chiar dacă li se pare imposibil, e necesară o intervenţie nedelicată în stilul de comunicare, o restabilire cu publicul din partea acestora: de justificări tehnice (oarecum nepotrivite cu situaţia), de schimbări structurale şi organizatorice, de propria lor sensibilizare.

Respectând valori şi principii, din ceea ce-ţi dictează inima şi, uneori, chiar prin forme de mimetism, însă făcând totul cu responsabilitate.

În final, dacă se impune, e bine primită şi o retragere subtilă din câmpul publicistic. Tăcerea şi comoditatea tuturor, indiferenţa faţă de ei şi evitarea dezaprobării vehemente şi continue, îndurarea şi disperarea în tăcere, demoralizarea şi credinţa în fatalitate vor conduce la naşterea şi multiplicarea unor monştri hibrid, care vor căpăta tot mai multă încredere de sine.

Fără sancţiune şi fără presiune, ne vom trezi că specimene de acest fel - cocoţate, nu se ştie cum, în funcţii cu vedere publică, vor face într-o bună zi tot ce le trece prin minte fără jenă.

Aceste gesturi ne redau încrederea că putem dezvolta şi exercita, în libertate, dreptul civic şi democratic de a manifesta energic. Trebuie treziţi din minciuna în care trăiesc, penalizaţi rapid şi ferm.

Şi toţi ar trebui să o facă acolo unde se simt călcaţi în picioare, neglijaţi şi jigniţi.

Să-ndrăznim fără spaimă. Cu răbufniri între limitele legii. Cu vorbe aspre.

macete