Sunt un călător prin oraşul dumneavoastră, dar şi prin oraşul meu. Spun asta fiindcă am copilărit în Bistriţa, oraş admirat în trecut, sau în prezent şi datorită copacilor exceptionali ce străjuiesc marile bulevarde.
Acum se taie castanii de pe bulevardul „Independenţei”.
Observ cu uimire mâinile criminale ale unor defrişători care se cred “Dumnezeu” atunci când simt fierul rece al drujbei în palmă. Minţile lor încleiate nu mai reacţionează apelurilor la normalitate şi se supun orbeşte sintagmei “avem ordin”, trimiţând lanţul infernalelor maşinării peste inelele timpului încremenite în trunchiurile centenare ale arborilor.
Aş fi putut protesta simplu : „Opriţi tăierile!”. Scriu, astfel, poate pentru a sensibiliza factorii care au puterea de a schimba ceva: Primarul si angajaţii săi, aleşii noştri la urma urmelor , opinia publică.
Am rezerve în ambele direcţii. Pe domnul primar l-am văzut deunăzi la televizor spunând că tăierea pădurii Codrişor produce doar „afectarea sentimentală a cetăţenilor”. Uită oare acest om că are o datorie faţă de locurile în care vremelnic îţi duce exisenţa şi că ar trebui să-şi aducă aminte de vorbele primului român al neamului „Sfântul Ştefan cel Mare” că ţara asta nu-i a lui şi nu e a noastră…? ( a se vedea trilogia „Apus de Soare” de B.S.Delavrancea).
Ce-şi zice „împăratul local”: Tai ici colo nişte copaci, ce-i aşa grozav în asta?
L-aş trimite la istorie pe domnul primar fără să ştiu dacă ea reprezintă ceva pentru dumnealui . Probabil că nu, cel puţin faptele asta dovedesc. Grecia, o ţară europeană din apropierea României, era în trecut un tărâm cu pământuri fertile şi păduri generoase, însă trăind în credinţa asemănătoare celei dovedite de bistriţenii de astăzi, a ajuns o ţară pustie.
Poate aveţi specialişti prin preajmă care vă consiliază. Şi de acest lucru mă îndoiesc dacă privesc de-a lungul străzii Al. Odobescu sau prin Parcul Mare. Dumneavoastră aţi făcut-o? Le-aţi imputat copacii distruşi celor vinovaţi? I-aţi dat afară pe cei responsabili? Noua echipă de sfătuitori va fi responsabilă de distrugerile actuale?
Vreţi să înlocuiţi arborii minune ai oraşului cu arbori tineri pentru a vă face loc să vă „scrijeliţi” numele pe trunchiurile lor, aidoma unor puşti cu minţi puţine, pentru ca oamenii să-şi amintească etern de dumneavoastră? Vă reamintesc din nou vorbele Sfântului Ştefan cel Mare al Moldovei care ardeau prezentul începutului de secol XVI, dar mai ales vorbe care ar trebui să ardă în prezentul acestui secol tulburat. Puneţi-le deasupra pe peretele biroului dumneavoastră spre permanentă amintire!
Despre opinia publică, spun doar că un angajat al unui ziar mi-a amintit când am protestat şi acolo faţă de situaţia creată în oraş, că s-a plictisit cât a scris despre acest subiect şi că nici un bistriţean nu a mişcat un deget când au fost tăiaţi alţi copaci! Din parc, de exemplu!
Nu cred că localnicii pot fi indiferenţi. Ecologişti, părinţi, copii, profesori, locuitori ai urbei treziţi-vă şi protestaţi paşnic, dar energic, împotriva inconştienţei, orgoliului şi prostiei!
Prelaţi şi slujitori ai bisericilor locale, rugători pentru conducătorii obştilor române, nu vedeţi abaterile acestora de la cele în dreptate şi orânduială cugetate? Rugaţi-vă mai adânc, dacă nu faceţi altceva şi pentru copacii Bistriţei aflaţi în mare pericol de a pierde bătălia nu cu timpul, ci cu tiranii „locali”.
Cu respectul cuvenit adresat tuturor, un călător prin oraş,
prof. Panait Mircea Călin