Am fost şi eu la Cinema Dacia în Bistriţa. Spre dezamăgirea mea, am constatat încă o dată că trăiesc în unul din cele mai neînsemnate oraşe din Ardeal. În Fundul Ardealului, cum îi mai spun în discuţiile cu prietenii.

Să încep cu începutul. Atât de mult am aşteptat cinematograful ăsta, fiind încă de mic copil un împătimit al filmelor - aceasta fiind aproape unica distracţie a copilăriei şi adolescenţei mele... Numai că, încă de la coada la bilete am putut realiza neprofesionalismul şi rahatul de instituţie de cultură. Casa de bilete tot la al 2-lea client se bloca şi casiera striga pe un alt lucrător să o rezolve.

Dacă nu era blocată casa, atunci casiera nu avea bani să dea rest şi striga din două în două minute dacă are cineva bani să îi schimbe. Din câte ştiu la intrare era o sală de aşteptare destul de generoasă. Acum zona cu pricina este foarte redusă şi cei care urmează să intre la film stau ca sardinele în conserve şi se calcă în picioare.

Am uitat să vă spun că biletul la un spectacol obişnuit e 20 ron pe când în mall într-un oraş mare la proiecţia 3D şi unde ai sala la standarde occidentale e 25 ron.

Am intrat în sala Adrian Pintea (fosta sală B). Partea din faţă avea înclinaţia mult prea mică, iar cea din spate mult prea înclinată, forţat de înclinată. Inestetic şi fără rost.

Scaunele. Scaunele - un adevărat dezastru şi nişte mizerii de lumea a3-a. Asta o spun şi ca un cunoscător. Am importat scaune şi fotolii pentru săli de spectacole şi conferinţe de toate felurile. Din China în Irlanda. Încep cu aspectul. Nişte ieftinituri sub 10$ bucata. Stofa nu era chiar rea, dar spatele era dintr-o polietilenă subţire şi de proastă calitate, cu un finisaj neterminat care era deja deformat pe alocuri.

Confortul - de tot rahatul. Erau mult prea joase, de îţi dădeau genunchii în gură. Spătarul era mai înalt decât necesar şi mult prea drept comparativ cu înălţimea. Suportul de antebraţ mult prea scurt, astfel încât, locaşul de pahar în loc să îţi vină în dreptul palmei era pe la mijlocul antebraţului.

Distanţa dintre rânduri - foarte mică. Când te aşezai în scaun te duceai până în fund fără ca şezutul să îţi opună o anumită rezistenţă care să îţi dea un anumit confort. Era un burete de slabă densitate şi calitate.

Sonorul şi imaginea au fost super - aici nu am ce comenta.

Dar, colac peste pupăză, mă împing nevoile şi merg şi la baie. Aici - dezamăgire totală. Din punct de vedere al curăţeniei era curat, dar materialele din care era făcut finisajul mi-au dat o anumită repulsie. M-a aruncat cu 20 de ani în urmă. Gresia şi faianţa nu erau materiale moderne, folosite pentru spaţii publice moderne. Sunt ceea ce ţăranii noştri au pus acasă la ei când şi-au făcut prima dată baie. Sunt de uz casnic, domnilor, nu comercial. Obiectele sanitare sunt tot de uz casnic care numai într-o gospodărie de la medie în jos se mai folosesc.

Domnilor, pentru băi publice şi comerciale se folosesc materiale moderne, blaturi comune cu lavoare incorporate sau aşezate deasupra. Hellooo, suntem în 2016, în UE!!!

De departe se vede că şi arhitectul, şi constructorul, şi dirigintele de şantier precum şi beneficiarul sunt fie nişte oameni de la ţară, care nu au ieşit în lume nici măcar până la Cluj, fie au mascat o grămadă de bani.

Să faci asemenea rahat de renovare a unei construcţii existente fără prea multe modificări cu o sumă de peste un milion două sute cincizeci de mii de euro înseamnă că ori eşti lipsit de interes, ori redus, ori ţi-ai rotunjit veniturile.

Despre orice situaţie ar fi vorba - asta reprezintă o bătaie de joc de banul public şi o nesimţire grosolană faţă de contribuabil...! Ar trebui să fie traşi la răspundere vinovaţii.

Sam Smart