Baza sportivă a Colegiului Național „George Coșbuc” este o locație legendară în Năsăud. Ca licean, mi-am petrecut o mare parte din timp în acel loc. De obicei după școală pentru că, în timpul orelor, doar două erau pe săptămână rezervate sănătății fizice prin sport... Baza era locul unde jucai basket și fotbal până seara, locul unde îți dădeai întâlnire cu gagica sub pom pe dale, unde te vedeai la țigară în pauza mare, sau la bere de Maial. Baza era pentru mine, unul din primele 3 locuri unde fără telefon sau chat, îmi căutam în vacanța de vară prietenii când ieșeam.

Astăzi, folosesc acel loc dimineața pentru că e unicul loc cu o pistă de sprint măsurată și o bară de tracțiuni, disponibile gratis în Năsăud, la ora 6 dimineața când lupul meu are chef să-și alerge oasele, pentru a fi zâmbăreț și prietenos toată ziua. De multă vreme m-am prins ca nu-i nevoie decât de câțiva km alergați variat dimineața și câteva flotări plus tracțiuni ca să poți funcționa fizic perfect. Nu-i nevoie nici de trenduri, nici de personal traineri. Ai nevoie doar să-ți începi ziua cu tine.

Ieri dimineață am poposit mai mult pe bază. Ajutam niște elevi năsăudeni de la un club din oraș, să se pregătească pentru Cupa Națională de Freestyle Kickboxing. Am intrat printr-o gaură în gard. Deși baza arată la fel ca acum 11 ani, când o foloseam legal ca și elev, mai nou cică nu e voie... Am văzut cât de urât se uita doamna care se ocupă cu ordinea și curățenia, la 7.30, când am ieșit „prin efracție” din incintă, dar nu a zis nimic așa că, politicos, am salutat-o, am băgat patrupedele și echipamentul de box în mașină și am plecat la duș.

Ridicându-mi noul buletin la orele 8:30 de la Primărie, am fost interpelat de Poliția Locală, pentru o reclamație pe care doamna cea fără de glas o depusese la domnii polițiști împreună cu fotografii, pentru a îmi dovedi vinovăția de golan. Poliția locală mi-a sugerat chiar că, există destul loc pe "stadion" și că nu trebuie să încalc proprietăți private pentru a mă mișca gratuit.

Am scăpat de muștruluială scrisă spunându-i stimabilului că îmi încercasem norocul în acea dimineață și acolo dar, haita de 14 câini vagabonzi ai taximetriștilor ocupa teritoriul dinaintea mea... Mă întreb dacă consiliul profesoral al Colegiului și-a dat seama când a pus acel lacăt pe poartă că oprește unica șansă a unui copil să ia contact cu un coș de baschet în aer liber, pe o rază de minim 10 km.

Știu baza aia de 25 de ani și nimeni nu a furat sau distrus vreo jucărie. S-au mai indoit inelele de basket și s-au mai copt scândurile de la panou dar eu zic că pentru aia sunt puse...

Oare se mișcă prea mult copiii? Oare de mingile lor nu încăpem sau de burțile lor "sedentar-tabletare" și alergice la aer curat? Există peste 500 de abonamente la sălile de sport și cursurile de fitness sau arte marțiale din oraș. Totuși, niciun spațiu amenajat gratuit din bani publici. Ce să mai vorbim de spații pentru animalele de companie sau piste de biciclete unde să nu dea beamveul peste tine. Suntem pe locul doi la mortalitate in Europa și conducem detașat prin atacuri cardiovasculare, cancer și diabet. Mă întreb de ce, domnilor profesori și edili?

Oare de la prea multă mișcare, de la prea multe spații sau de la lacăte și lipsuri?

Sergiu Pop

Foto: vară, 2017