Atunci când vom înțelege că a fi noi înșine reprezintă un plus – atunci poate vom reuși să inovăm mai mult în artă și în alte domenii, ca să percepem cu sufletul „miezul nevăzut al lucrurilor” pe care artiștii de la artFORest 2013 încearcă să ni le dezvăluie – a spus Vasile Duda ieri seară, în deschiderea unei expoziții extraordinare.
Traversăm o perioadă contemporană în care ne este la îndemână să căutăm rețetare obișnuite, însă arta reușește de fiecare dată să ne uimească și să descopere noi forme de exprimare. Și exact asta au făcut și pictorii, ceramiștii sau sculptorii invitați anul trecut la simpozionul artFORest 2013 de la Sângeorz-Băi: au încercat să descopere noi forme de expresie pe care, dacă nu le descoperim în trecut, înseamnă că sunt sortite să ne dezvăluie noi drumuri în viitor – a remarcat ieri seară, curatorul Vasile Duda, în deschiderea expoziției.
Bistrițenii au ocazia să admire lucrări ale artiștilor Maria Balea (pictură), Gabriela Culic (pictură), Emil Cassian Dumitraș (ceramică), Lucian Muntean (fotografie), Alexandra Mureșan (ceramică), Eugen Petri (sculptură), Ioan Augustin Pop (pictură), Arpad Racz (pictură), Constantin Răducan (pictură) și Maxim Dumitraș (sculptură).
Aceste lucrări, însă, trebuie să fie însoțite și de dorința noastră de a înțelege obiectul de artă contemporan – a mai spus istoricul Vasile Duda, în deschiderea expoziției, adăugând că libertatea de a ne apropia de un obiect artistic este secondată deseori de automatismele vieții de zi cu zi și că, din comoditate poate, renunțăm uneori la libertatea noastră interioară.
Dar atunci când vom înțelege că a fi noi înșine reprezintă un plus care merită valorificat la maximum – atunci poate vom reuși să inovăm mai mult, în artă și în alte domenii și să percepem cu sufletul „lupta cu materia” sau „miezul nevăzut al lucrurilor” pe care această expoziție încearcă să ni le dezvăluie – a mai spus Vasile Duda în timp ce Marcel Lupșe a subliniat că Maxim Dumitraș ne-a obișnuit deja – de 24 de ani – cu simpozioanele organizate la Sângeorz, măcar o dată pe an.
„Bine ar fi ca publicul să facă și el efortul de a veni în întâmpinarea acestor creații și de a le descoperi, pentru că, fără cei doi poli – creator și public – actul artistic nu se poate întâmpla....” a mai spus Marcel Lupșe.