„Nu particip la asemenea întâlniri ca să se uite lumea la mine, cât să privească încotro arăt. E plină lumea de oameni care vor să fie văzuţi, care arată spre sine. E foarte multă nevoie de oameni care să arate înspre o direcţie, înspre lumină. M-aş bucura să pot face şi eu asta…” a spus Nicolae Dărămuş lansând cartea „Inocenţii marii terori”.
Librăria „Casa Cărţii Nicolae Steinhardt” din Piaţa Mihai Eminescu a găzduit zilele trecute lansarea unui volum extraordinar – „Inocenţii marii terori”, de Nicolae R. Dărămuş – o colecţie de articole publicate de autor, de-a lungul vremii, în Jurnalul Naţional, Dilema sau Academia Caţavencu.
Evenimentul a fost organizat de Clubul Lions din Bistriţa şi Librăriile Aletheia, iar Tiberiu Podani a povestit, în deschidere, celor prezenţi, că îl cunoaşte pe Nicolae Dărămuş de aproape 40 de ani şi îl invidiază pentru curajul de a renunţa la medicină pentru a se dedica unui alt scop: salvarea naturii.
„Clubul Lions vrea să lanseze în acest circuit personalităţi deosebite, oameni cu o impresionantă experienţă de viaţă care să ne transmită valorile esenţiale care ar trebui să ne domine pe fiecare dintre noi..." a mai spus Tiberiu Podani.
Fermecător, captivant şi relaxat – Nicolae Dărămuş a susţinut o conferinţă (foto-documentară) intitulată Eco-Art: O radiografie a naturii şi a naturii umane, prezentând cu luciditate şi realism, crimele produse în spaţiul natural românesc, de 25 de ani încoace.
„Ne întrebăm uneori dacă Dumnezeu mai are răbdare, dacă pământul mai are răbdare până când omul se va naşte cu adevărat? Altă cale nu este decât să rostim adevărul, să povestim despre el, să stârnim emoţie… doar prin emoţie se poate atinge conştiinţa..."
Nicolae Dărămuş a povestit şi o tulburătoare întâmplare trăită pe malul unei ape în urma unei viituri, care a lăsat în urmă un mal copleşit de deşeuri, cârpe şi peturi înălţate toate mai sus decât statura unui om. Doi tineri se sărutau acolo sub o boltă de mizerie, Nicolae Dărămuş i-a fotografiat din spate, tinerii l-au auzit, au intrat în vorbă iar doctorul i-a întrebat – uimit de faptul că tinerii se aflau tocmai în mijlocul mizeriei, atât de liniştiţi şi sentimentali – Ce faceţi aici? Nu vă este urât în mizeria asta? Răspunsul a venit dezarmant şi ingenuu: „Păi ce vreţi, domnule, aşa-i la râu…!” Căci tinerii nu ştiau şi nu concepeau că „la râu” ar putea şi ar trebui să fie şi altfel.
„Mi-am dat seama cât de mincinos este proverbul „Men sana in corpore sano” - a mai explicat Nicolae Dărămuş, amintind celor prezenţi cum a ajuns în Bucovina tocmai graţie ofertei dumnezeieşti a ţinutului iar acolo a observat cu stupoare şi groază cum oameni sănătoşi la trup pocesc totul în jur, cum încep afacerile cu lemn, cu vânătoare şi fauna distrusă, cum oameni de succes ai regiunii ar fi fost dispuşi să renunţe la tot, pentru o sănătate de fier, cât timp se aflau în cabinetul doctorului – dar în scurtă vreme îi apuca din nou febra afacerilor.
Apucaţii şi hulpavii nu mai rezistau stresului la care singuri se supuneau, fără să priceapă că toate bolile pleacă de la comportamente anapoda - a remarcat, dezamăgit, Nicolae Dărămuş la Bistriţa.