Sculptorul și scriitorul de limbă germană Ingo Glass se află pentru câteva zile la Bistrița și se va întâlni astăzi, de la ora 16.00, la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud cu tinerii artiști și elevi din Bistrița.

Mâine, de la ora 16.00, la Galeria Arcade 24 va avea loc primul vernisaj al celebrului artist – printre primii promotori ai artei contemporane românești în Germania – și tot mâine, de la ora 18.00, Ingo Glass va vernisa o altă expoziție eveniment la Muzeul Județean.

Considerat un reprezentant al artei concrete și avangardist printre transavangardiști, Ingo Glass este unul dintre fondatorii Muzeului de Artă Vizuală din Galați. În perioada 1954-1960 a urmat cursuri de sculptură la Școala populară de artă, la clasa profesoarei Prof. Elisabeth Popper, care studiase la Viena cu Oskar Hanak iar în 1967 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (actuala Universitate de Artă și Design), la clasa lui Artur Vetro.

În perioada 1967-1971 a fost consilier științific al Muzeului de Artă Contemporană din Galați, între 1972 și 1973 a fost asistent la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București iar între anii 1976-1978 a fost consilier artistic la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București.

În 1978 a inițiat și organizat prima expoziție națională a artiștilor plastici germani din România iar în 1979 a dat un interviu ziarului „Financial Times", intitulat "Ceauseșcu - acolo unde dispare carnea". Imediat, Glass a fost chemat la Securitate și i s-a pus în vedere că are două săptămâni la dispoziție ca să părăsească România, renunțând la tot ce avea în țară: locuință, obiecte, cetățenie. Prin urmare, în anul 1979 a emigrat și s-a stabilit în Germania, la München, unde a și fost cooptat ca membru în juriul primei expoziții „Münchner Künstler“ (Artiști münchenezi), organizate în galeria Primăriei München.

Din 1980 a fost angajat custode al muzeului orășenesc Üblacker-Häusl din München, în 1983 a fost numit organizator al expozițiilor organizate de secția de cultură a Primăriei München și manager al atelierului de artă din Lothringer Straße din München și în același an, a inițiat și organizat în Landshut și Pforzheim prima expoziție „Artiști bănățeni în Republica Federală Germania”.

Tot din 1983 a fost membru al conducerii Asociației „Esslinger Künstlergilde”, filiala din Bavaria. În perioada 1983-1993 a fost membru al Comisiei de expoziții a organizației profesionale a artiștilor de arte vizuale din München și Oberbayern.

În 1993 și-a dat doctoratul cu tema „Constantin Brancusi und sein Einfluß in der Skulptur des 20. Jahrhunderts” (Constantin Brâncuși și influența sa asupra sculpturii secolului XX).

Lucrări de sculptură majore semnate de Ingo Glass și destinate spatiului public sunt împrăștiate peste tot în țară - unele dintre cele mai frumoase fiind Relief mural (1974, Tel Aviv), Construcție gotică (1975, Covasna), Structură monumentală (1980, Oberhausen), Deschidere (monument ridicat în 1991 în Timișoara, pe Calea Martirilor, ce are inscripționate numele fiecăreia dintre cele 43 de persoane ale căror trupuri neînsuflețite au fost furate din Spitalul Județean, în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, și arse în Crematoriul din București, pentru a li se șterge orice urmă), Uvertură gotică (1982, Alter Botanischer Garten, München), Pozitiv-negativ (1993, Südstahl-Mertingen), DADA (1996, Moinești - un monument realizat în spirit Dada cu ocazia centenarului nașterii lui Tristan Tzara, având 25 de metri lungime, 2,6 m lățime, 10 m înălțime și cântărind 120 de tone - o combinație de oțel cu beton, amplasat pe șoseaua Moinești-Bacău).