Molcom și simplu, inspirat și convingător – Matei Vișniec a povestit astă-seară la Sinagogă despre România care are enorm de multe bogății sufletești, despre felul aparte în care românii încă își permit să-și ofere unii altora timp, timp de pierdut, timp de vizite neanunțate cu două săptămâni înainte – așa cum se practică în Occident – sau pur și simplu timp de petrecut cu prietenii...

Despre cum i-au trebuit 20 de ani de locuit în occident ca să înțeleg asta, despre a investi în cultură – adică a te ridica deasupra politicului, despre cum ar putea oamenii politici să înțeleagă că România, pentru străini, este șansa teribilă de evadare din normele constipației occidentale, despre tristețea faptului că din 10 echipe de jurnaliști care vin în România, 9 primesc recomandarea de a urmări cerșetorii, câiinii vaganonzi și orice alt aspect negativ, despre spațiul uluitor pe care îl reprezintă Sinagoga sau soluțiile mici care pot fi aplicate în asemenea cazuri, adică invitarea străinilor individual, pe rând, câte unul, pentru a trăi acel miracol al îndrăgostirii definitive de România...

A urmat spectacolul Cabaretul cuvintelor – „un teatru al cuvintelor care se autopsihanalizează și se rpezintă drept personaje în fața publicului”, după cum l-a prezentat Matei Vișniec, povestind despre spațiul imens din interiorul fiecărui cuvânt care trebuie repus în drepturi...

Cei cinci actori ai companiei franceze Umbral au interacționat exemplar și au povestit cu publicul, au pus întrebări bistrițenilor, au așteptat răspunsuri, au fost aplaudați, li s-a zâmbit și surâ și au oferit un tulburător spectacol de teatru și poezie în care cuvintele au fost chiar personajele principale.

În fața bistrițenilor s-a înfățișat cuvântul prolog, cuvântul Dumnezeu care n-a vrut să ofere chipsuri la rugămintea altui cuvânt, cuvinte care ucid sau rănesc, cuvântul da, nu, poezie, sabie, epilog – cuvinte vâscoase, parfumate, sobre, rotunde sau spațioase, cuvinte egale sau îmbrăcate în uniformă, pline sau lipsite de sens – cuvinte...

Iar Matei Vișniec a intervenit pe alocuri cu mici completări despre clovnii care ne perturbă, spre bucuria noastră, viața cotidiană, despre bufoni sau bufonerii politice, despre nebunii regilor de demult și rolul lor în spectacolul curților regale... fiind în final, aplaudat minute în șir, în picioare, de toți cei prezenți la Sinagogă, într-o seară greu de neuitat.