Fetele mai mari de paisprezece-cincisprezece ani, vor să pară și ele mai mature. Incep să-și vopsească părul, să meargă la solar sau să folosească creme, vrand să arate de varsta celor de la facultate, deseori fiind intrebate în ce an al facultății sunt sau ce fel de facultate fac.

Grupuri de fete și băieți nu se pot abține in cele șase ore să nu meargă dupa colțul școlii să fumeze câte o țigara sau să bea câte o bere. Daca încerci să porți o conversație cu cineva de vârsta ta despre o carte sau despre vreun compozitor, cel cu care porți conversația va incepe să râda spunându-ți că ești demodat și că pe el îl interesează alte lucruri: ce telefoane grozave au mai apărut, care sunt hainele care se poartă în acest sezon sau cât de grozave sunt unele mărci de masini. Puțini se gîndesc la o meserie frumoasă pentru cînd vor fi mari.

Aproape toți se gîndesc la cum să câștige mulți bani, ce fel de mașini își vor cumpăra sau cît de mare le va fi casa. Anormal mi se pare că unii copii de vârsta mea nu merg pe jos sau n-au circulat vreodată cu trenul. Mașina-i duce peste tot. La fel ca si parinții lor; merg cu mașina să cumpere o pâine, iar unii profesori vin zilnic cu mașina, desi stau foarte aproape de școală. Anormalul îl văd peste tot, îl văd de dimineața de cînd mă trezesc și mă îndrept către geam.

Văd drumul către școală nou asfaltat, mărginit de șanțurile pline de buruieni și gunoaie. Văd biserica săsească mare si impunătoare lăsată în paragină și văd placa de pe zidul ei unde scrie “Pericol de prabușire”. Am învatat la istorie că suntem un popor de oameni harnici. Unde sunt oamenii harnici care să curețe șanțurile si să îngrijească biserica? Anormalul îl vedeam și pe geamul clasei de la școala primară. Când mă uitam pe geam vedeam în curtea școlii capela satului. Cât de normal este ca în aceeași curte să fie și înmormantare și copii care ies la recreație?

Stau în geamul magazinului meu și tot anormalul îl privesc: înainte vedeam biserica ortodoxă și colegii care îsi așteptau autobuzul. De câtva timp văd o terasă care s-a asezat peste geamul meu și peste trotuarul pe care mergeau copii la școală si la grădiniță. Cat de importantă trebuie să fie această terasă de bețivi, încât copii să fie obligați să circule pe stradă, printre mașini? Și cât de normal e să li se ia copiilor drumul spre școala?

Nu ar trebui cumva să mutăm biserica pentru a nu-i incurca pe bețivi? Oameni mari, haideti să priviți lumea de la geamurile mele, împreună cu mine! Si apoi să-mi spuneți dacă ceea ce vedeți e normal. Pentru că eu nu imi mai dau seama dacă sunt normală intr-o lumea anormală sau daca sunt anormală intr-o lume normală!

Maria Veronica Tők, Clasa a VII-a Liceul Tehnologic Lechința