Acum ne îmbată de cap cu o centură pe piloni prin Pădurea Codrişor. Oare cât de naivi, ca să nu zic proşti, trebuie să mai fim ca să-l mai credem?

Cu toţii vrem o centură adevărată. Care să ocolească oraşul şi să aibă 4 benzi. Şi mai mult ca sigur, cineva o s-o facă în viitor. E o prostie să ne tot coim pe lângă subiectul ăsta, de parcă altceva mai bun n-am avea de făcut în acest oraş.

Un oraş în care vom muri de foame în câţiva ani, ca ăia de la Roşia Montană. Un loc unde nimeni  nu mai produce nimic şi toată lumea trăieşte din mişmaşuri de la stat, fie că-i bugetar, fie că suge ceva de prin bugete publice, singurele conturi încă deschise.

Şi în loc să ne gândim la o strategie locală pentru un pic de prosperitate în plus, ne consumăm energia cu fantasmele primarului.  Care noaptea se visează în Wonderland şi dimineaţa se trezeşte pe schiuri, printre brazde şi tarabe cu mici. Care îşi închipuie că traversează oraşul în tramvai dar n-o poate face nici măcar pe bicicletă, că n-are o pistă ca lumea. Care nu e în stare să facă o parcare, una, măcar una, la o singură şcoală din oraş. Nu la toate, cum ar fi normal, ca să nu se mai blocheze circulaţia dimineaţa, stresul cel mai mare cu care încep ziua sute de bistriţeni.

Văd atâta ură şi încrâncenare pe tema centurii. Oare de ce-aţi crede că treaba asta e în sfârşit serioasă, după atâtea cioace? Oameni buni, relaxaţi-vă. Nu puneţi botul la tentativa asta de vrajbă. N-o să facă nimeni nicio centură prin Pădurea Codrişor. Cel mult o să râdă de noi că ne-au plimbat aiurea pe la urne.