Stuart Ramsay se numește super-jurnalistul de Sky News care a angajat câțiva bărbați ca să realizeze un reportaj-anchetă despre traficul de arme. Din păcate pentru bistrițenii aleși în rolurile principale și pentru Sky News, scenariul a fost demontat și lucrurile au fost clarificate. Acum rămân câteva întrebări: ce să mai înțelegem noi, jurnaliștii, din presa care (teoretic) ne dă lecții dintr-un glob de cristal aflat la o mare distanță și ce să mai înțeleagă cititorii din ce li se oferă. Sau… vor ei să înțeleagă ceva?

Lecțiile de etică și deontologie le primește un jurnalist fie în școală, fie în anii de meserie. Oricum ar fi, le primește - asta e clar. Se zice că orice regulă poate fi încălcată, dar asta doar după ce o cunoști. În cazul acesta afirmația nu este valabilă. Etica și deontologia rămân în picioare orice ar fi, asta desparte jurnaliștii de „can-caniști". De asta pe cei care fotografiază pe ascuns dive dezbrăcate nu-i bagă nimeni în seamă, pentru că nimeni nu se așteaptă la mai mult de la ei. Tot din acest motiv, un jurnalist care face o afirmație cu un posibil subînțeles este rapid atenționat că întinde coarda. 

Ca jurnalist ești pus mereu în situația de a face compromisuri, asta e realitatea. Diferența dintre cei care fac presă și care fac circ pentru bani e limita pe care fiecare și-o impune. Ar fi o minciună sfruntată să spunem că există jurnaliști care n-au făcut în carieră niciun compromis, oricât de mic. Se fac, ca în orice altă meserie. Doar că meseria de jurnalist e vocațională. Nu oricine poate să facă o anchetă solicitantă, apoi să se prezinte bine îmbrăcat la un dineu de inaugurare și noaptea să o ia la fugă după accidente - faci toate astea doar dacă ai o pasiune pentru meseria ta. Nu spun că presa bistrițeană e pe culmile eticii și ale deontologiei, nu spun că nu se fac greșeli, dar de aici și până la a plăti niște oameni ca să regizezi o anchetă e cale lungă. 

Asta e lecția pe care ne-o dă Marea Britanie, care nu o dată a terfelit numele românilor pe la diverse televiziuni și prin diverse ziare. Scopurile sunt discutabile și înțelegerea problemei rămâne la latitudinea fiecăruia. Cert este că au livrat un material jurnalistic (vorba vine) complet fals, o dezinformare flagrantă. Iar aici intervin cititorii.

Nu o dată jurnaliștii bistrițeni și din alte părți ale țării au fost înjurați pentru că își fac meseria. Cititorii cer obiectivitate și imparțialitate. Astea sunt basme, să știți! Ni se spune și în facultate că termenii aceștia reprezintă idealul și poți fi 100% obiectiv doar dacă eşti robot, nu om - acest lucru este greu de făcut. Putem prezenta o problemă din mai multe unghiuri, putem cere opinia tuturor părților implicate, dar niciodată nu va fi toată lumea mulțumită și vor exista cititori care vor cere altceva. E perfect normal și cititorii avizați știu despre ce vorbesc.

Englezii ne dau lecții despre orice: de la maniere până la jurnalism. Ne spun cum ar trebui să ne comportăm în societate în timp ce tinerii lor de aruncă pe bordurile din marile orașe noapte de noapte, prinși într-o continuă petrecere, prinși în lipsa de echilibru. Ne dau lecții pe plan politic, ne spun ce e bine și ce nu, în timp ce ei se retrag din organizațiile europene când și cum au chef. Ne îndeamnă la unitate și la toleranță, când ei nu-și mai văd capul de greșelile pe care le-au făcut la nivel de stat. Acum, ne-au dat o lecție de jurnalism - o lecție de cum să NU procedăm. S-a ajuns ca deontologii englezi să dea bani ca să le iasă un reportaj în care să scoată la lumină prostia lor și prostia noastră (nu scuz pe nimeni). Au plătit ca lumea să îi considere deștepți și reprezentanți ai dreptății. Planul le-a eșuat și odată cu el s-a zdruncinat și mitul lor de atotștiutori. Noi suntem tot acolo, dar ei au decăzut cumplit și s-au bătut cu propriile arme… banii.

E de condamnat postul Sky News prin Stuart Ramsay pentru ce a făcut și pentru conotațiile pe care le-a atribuit meseriei de jurnalist. Sunt de condamnat bistrițenii care s-au implicat în farsa aceasta, dar sunt de condamnat și cititorii care sunt însetați după exclusivitate, după dedesubturi. Niciun ziar, nicio televiziune din lumea asta nu poate livra informații în exclusivitate în fiecare zi (nu, OTV-ul lui Diaconescu nu a făcut asta). Presiunea e mare pentru orice jurnalist. Trebuie să umple pagini, trebuie să dea calitate. Când nu se poate, unii aleg să se compromită. De la un jurnalist ca Ramsay nu se aștepta nimeni la asta și prin gestul lui a zdruncinat un mit, iar miturile nu trebuie distruse. Din păcate, mulți cititori o să aprecieze ce a făcut «pentru ei». Din păcate, majoritatea celor care consumă presă vor scandal public. De data asta au obținut ce au vrut - trist pentru jurnalismul global este că au obținut asta de la un renume în jurnalism care obișnuia să dea lecții de „așa DA". Dar asta e, poate că deontologia nu mai e la modă în rândul britanicilor, iar românii poate că ar trebui să renunțe la prostul obicei de a îngenunchea în fața Occidentului.