Declaratia de ieri a directorului AJOFM BN, Doris Moldovan, si reactiile cititorilor Bistriteanul.ro imi ridica mingea la fileu pentru un editorial pe care vroiam sa-l scriu de ceva timp. Despre tinerii someri, somaj si multa leneee, iar pe alocuri si multa, foarte multa prostie...
Din capul locului precizez ca n-o sa ma refer la somerii peste 45-50 de ani, care, intr-adevar, isi gasesc cu greu un loc de munca. Vremurile s-au schimbat, productie – la ce se pricepeau ei, nu prea mai avem, fabricile unde au lucrat sunt demult istorie, pentru multi a trecut varsta la care sa mai aiba abilitati sa invete o meserie noua si, uite asa, cu somajul in randul lor e chiar o problema mare.
As vrea insa sa aduc in discutie somajul printre tineri. Ce cred eu despre ei?! Ca nu vor sa munceasca! Mama si tata ii intretin inca desi au terminat studiile, statul le da somaj din calitatea de “proaspat absolventi”, iar ei, sincer, nu prea au chef sa munceasca, mai ales daca se poate si fara.
In urma cu un an, Bistriteanul.ro era in cautare de reporteri, la fel ca si astazi (cautam unul cu atitudine). La cateva zile dupa ce am scos anuntul de pe site, ma suna o prietena cu rugamintea de a da atentie unui CV pe care o tanara l-ar fi trimis redactiei si eu nu l-as fi bagat in seama. Am zis sa-i transmita fetei sa retrimita CV-ul si scrisoarea de intentie si ma voi uita cu atentie. Intre timp, redactorul sef era asaltat cu alte telefoane, pentru aceeasi domnisoara. Nu mai primisem niciodata telefoane pentru sustinerea unui CV si agitatia tuturor pentru tanara domnita mi se parea exagerata, mai ales ca, voalat, eram acuzati ca nu am fi dat atentie CV-urilor primite, ceea ce era exclus.
Seara, apare CV-ul mult asteptat. La primirea mailului am ras cu pofta 15 minute si mi s-au sters de pe frunte ridurile din ultimii 2 ani. Cum sa trimiti un CV de angajare de pe adresa de mail pupa_ma_si_taci@yahoo.com?! Cum sa faci asa ceva? Chiar vrei sa te angajezi?! In plus, scrisoarea de intentie, concentrata intr-o singura propozitie, era seaca si suna amenintator: “Astept sa ma contactati.” Si daca nu, ce patesc, mi-am zis eu?!
Sunt convinsa ca tanara domnita s-a plans familiei ca vrea sa se angajeze, mintind ca ne-a trimis chiar si noua CV-ul, dar nici macar nu l-am bagat in seama, pentru ca “in ziua de astazi trebuie sa ai pile sa te angajezi”. Asa se explica toate telefoanele primite de la terti dispusi sa ne induioseze sa citim un CV cand noi cautam reporteri. Cica n-as fi singura, au mai primit si altii CV-uri de pe adrese de mail gen sexoasa-ta@yahoo.com, etc. E chiar prostie sa nu te duca capul sa-ti faci o adresa de mail cu numele tau, de pe care sa trimiti CV-ul. O astfel de adresa te descalifica din start in fata unui angajator serios. Avem nevoie de oameni care sa munceasca, nu de sexoase.
Caut si astazi reporteri si, intre timp, dupa ce am vazut la lucru multi absolventi de Jurnalism la Babes care nu stiu sa scrie corect, nici macar nu ma mai intereseaza studiile. In plus, sunt atatia prosti cu doua diplome si trei mastere incat, pentru mine, studiile nu sunt deloc relevante. Am doua pretentii: viitorul reporter sa stie foarte bine gramatica limbii romane si sa vrea cu adevarat sa fie jurnalist. Marii jurnalisti nu au facut Jurnalismul, dar aveau talent. Asta caut si eu. Tineri cu talent care sa-si doreasca sa fie jurnalisti si noi sa-i ajutam sa invete cat mai rapid aceasta meserie.
Am alti prieteni, angajatori sau manageri – cum vreti sa le spun, care de ani de zile mi se plang ca nu gasesc oameni in diverse domenii. Un amic de la o companie nationala serioasa, cu punct de lucru la Bistrita, imi spune de doi ani ca nu-si gaseste consilieri de vanzari, iar tinerii care vin sunt absolut obraznici. Vor din start un salariu mai mare ca al lui, masina si, clar, interviul se incheie cu un refuz. Compania nu se poate ridica la nivelul pretentiilor candidatului.
Ceea ce a declarat Doris Moldovan, directorul AJOFM, ieri, chiar nu m-a mirat. Stiam situatia si am spus de nenumarate ori ca la noi nu se vrea sa se munceasca cat timp sunt sute de locuri de munca neocupate luna de luna.
Nu stiu daca numai tinerii poarta toata vina pentru ceea ce se intampla astazi. Li s-a spus de mici sa faca o facultate ca sa le mearga bine in viata. Au trecut prin facultate ca rata prin apa, ca asa e sistemul astazi, si cand au terminat se asteptau sa nu munceasca si sa fie bine platiti. Nimeni nu le-a spus ca trebuie si sa munceasca. Au stiut doar ca n-o sa traga in jug si o sa fie “cineva” intr-un birou.
Din pacate, in birouri nu sunt locuri pentru toti. Nu mai sunt croitorese, nu mai sunt mecanici auto, electricieni, ospatari, bucatari, vanzatoare, etc. Toti au facultati si vor in birouri.
La Bursa Mestesugurilor si Traditiilor de la Beclean a fost si badea Leon, ultimul mester popular care insira penele pentru clopul cu paun, dar nici un somer nu s-a interesat sa invete meserie de la el si sa castige bani frumosi din asta. Badea Leon nu mai face meseria asta pentru bani, ci mai mult pentru ca nu are cine o face. Si e o meserie banoasa, credeti-ma.
Nici o somera nu s-a interesat de cusutul cu margele sau de alte mestesuguri inca apreciate si platite bine. In agricultura, oamenii se plang ca nu gasesc cine sa-i ajute la lucrul pamantului desi platesc chiar si cu 60-70 de lei ziua de lucru, plus mancare si tigari.
Pentru ca multi tineri cand vin la angajare isi stiu foarte bine pretentiile financiare desi nu stiu sa faca nimic, am sa le explic cum calculeaza un angajator un salariu. Eu, la fel ca si altii, platesc in functie de performanta la locul de munca. Si am alaturi de mine angajati de cand am deschis firma, care au ramas chiar datorita faptului ca au fost platiti corect si la timp. Daca vrei sa castigi bine trebuie sa muncesti. Chiar ii vedem pe cei care se fac ca muncesc. Niciun angajator nu e prostul nimanui sa dea bani multi pentru nimic, cu zero productivitate, doar ca tu ai doua facultati. Mai bine ne lipsim de asa specimene.
Nu am avut toata viata afacerea mea si am fost aproape 10 ani angajat. Cand nu mi-au ajuns banii am avut si 4 job-uri simultan. In 2004, cand am iesit din presa, castigam cam 2500 de lei, e drept, din 4 locuri. Lucram zi si noapte, sambata si duminica, dar stiam ca am nevoie de banii aia si eram dispusa sa muncesc pentru ei cat era nevoie. A fost o etapa a vietii in care am castigat bani si experienta ce mi-au folosit ulterior in viata.
Cati dintre cei carora nu le ajung banii astazi isi cauta un al doilea job? E foarte greu astazi sa lucrezi intr-un singur loc si sa iei zeci de milioane, tu fiind fara experienta. Dar incercati cu multa munca, sa vedeti daca nu va iese...
Culmea e ca in strainatate romanii muncesc si 16 ore pe zi, si chiar muncesc, pentru 1000 de euro din care, dupa ce platesc chiria, raman cu un venit poate mai mic ca in tara. Celor care cred ca in strainatate umbla cainii cu covrigi in coada le doresc sa mearga acolo, sa invete sa munceasca si apoi sa vina aici si sa munceasca la fel si o sa vada ca pot castiga chiar mai multi bani decat dincolo.
Nu le doresc insa sa stea pe salarii de 1000 de euro ani de zile, fara asigurari, fara pensii si dupa zeci de ani sa se intoarca acasa cu un dulap de haine, cu sufletul secatuit si viata traita departe de familie, copii si prieteni.
Deocamdata, in Romania nu e criza. Cand va fi criza cu adevarat va fi bataie pentru fiecare loc de munca si nu vor mai ramane cu sutele neocupate. Mai e pana atunci. Vineri e inca o bursa la AJOFM si sunt curioasa cate locuri se vor ocupa...