Între două tramvaie, cel ușor pe care și-l imagina Botiș în paralel cu calea ferată și cel ecologic visat de primar între Viișoara și Unirea, hai să punem mai întâi două becuri și-o trompetă la cea mai infectă intersecție din oraș!
Înțeleg, Primăria nu e în stare să arunce niște pietriș acolo unde șoferii și-au făcut deja drumul lor, prin iarbă. Am mai câștiga cu toții o arteră importantă, între Decebal și calea ferată, de la gară și până la Lamă, dacă s-ar deschide circulația pe bucata aceea din strada Arțarilor, întreruptă aiurea și fără sens (foto).
La fel de bine cum înțeleg că Primăria nu se ocupă cu interesele bistrițenilor din moment ce nu deschide circulația dinspre Billa spre centură, peste șine sau pe sub ele, lărgind un pic pasajul subteran și jegos de azi. S-ar descongestiona astfel traficul din cea mai aglomerată zonă a orașului și l-am scoate imediat spre centură.
Înțeleg că administrația actuală nu e capabilă de așa ceva, strâng din dinți și sper s-o dau jos prin vot!
Dar să nu pui un semnal luminos la o cale ferată din secolul 21, aflată în buricul târgului, e o crimă împotriva celor care te-au ales să le faci viața mai bună.
Sigur, șoferul lovit ieri de tren n-o fi fost atent, o fi fost distrat, cine știe… Alții râd în barbă și zic, uite, doar un tren trece pe acolo și nici de ăla nu s-a putut feri. Astea-s răutăți. În ultimii ani s-au întâmplat o groază de nenorociri acolo și nu e greu de pus un semnal luminos și acustic, să știe lumea când trece trenul. Poate tocmai ideea asta, că vine rar vreo locomotivă, plus bălăriile din jur, îți lasă senzația că nu-i nici o mișcare prin zonă și poți trece fără prea mare atenție.
Oare cât ne-ar costa să facem asta? Mai mult decât o cisternă cu apă pentru floricelele din oraș? Nu cred!